Sluba Învierii pe malul mării a fost o adaptare la cerinţele timpurilor moderne
14.02.2003, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - Părintele profesor dr. Nicolae Dură semnează, în editura „Cuget românesc” din Bârda, judeţul Mehedinţi, cartea „Învierea de la ţărmul Mării Negre”, dedicată unui eveniment care a avut loc la Sfintele Paşti 2002 (5 mai, în calendarul ortodox).
Biserica din staţiunea Neptun – din apropierea oraşului-port la Marea Neagră, Constanţa, unde se află reşedinţa Arhiepiscopiei ortodoxe a Tomisului – fiind cu totul neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor, autorităţile bisericeşti au hotărât ca slujba de pregătire a Liturghiei euharistice din noaptea de Înviere să aibă loc pe o estradă amenajată în aer liber, în apropierea sfântului locaş. Faptul că la puţin timp după terminarea slujbei, destul de aproape de această estradă a avut loc un concert de muzică rock a ridicat un cor de acuzaţii din partea unor deputaţi şi ziarişti la adresa Întâistătătorului Arhiepiscopiei, Î.P.S. Teodosie Petrescu. S-a vorbit atunci de „spectacol politic” (cu atât mai mult cu cât iniţial se anunţase şi participarea premierului Adrian Năstase), respectiv de „erezie”.
Specialist în drept canonic (autor, între altele, al unui studiu fundamental în domeniu, „Le régime de la synodalité selon la législation canonique conciliaire, oecuménique, du 1-er millénaire”, editura Ametist 92, Bucureşti, 1999), Părintele Nicolae Dură consideră, în cartea recent apărută, că Î.P.S. Teodosie nu a făcut decât „să se adapteze la cerinţele vremurilor în care trăim şi în privinţa modalităţii de a transmite mesajul Evangheliei lui Hristos”. „De necesitatea acestei adaptări sau a acestui `agiornamentto` – cerut în chip expres şi de Biserica Romano-Catolică la Conciliul Vatican II (1962-1965) – au fost de altfel conştienţi oamenii Bisericii încă din epoca apostolică. Înşişi Apostolii s-au făcut tuturor toate, ca pe toţi să-i dobândească şi ca `Dumnezeu să fie toate în toţi` (I Cor. 15, 28)”, scrie autorul.
„Ieşirea întru întâmpinarea tinerilor – până şi pe ţărmul mării, unde li s-a dat posiblitatea să participe măcar la slujba bisericească pregătitoare Liturghiei euharistice din noaptea sfântă a Învierii Domnului – dovedeşte cu prisosinţă că unii clerici ai Bisericii noastre (Ortodoxe, n.red.) au perceput deja această necesitate imperioasă de a adapta activitatea lor pastoral-misionară la cerinţele şi posibilităţile vremii în care trăim. (…) Etichetarea slujbei săvârşite pe ţărmul mării drept „spectacol politic” sau „erezie” vădeşte din partea autorilor ei nu numai totala lor ignoranţă în privinţa rânduielii tipiconal-liturgice a Bisericii Ortodoxe – care prevede tocmai ca această slujbă din noaptea Învierii să fie săvârşită în aer liber, deci în afara bisericii – ci şi un spirit politicianist … care i-a împins până la o atitudine fundamentalistă, inchizitorială, lipsită de cea mai mică deschidere umanistă şi ecumenistă.”
Bizuindu-se pe o seamă de exemple din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia Bisericii, care vădesc că ţărmul mării a servit şi serveşte adesea ca loc de rugăciune, Părintele Dură scrie în concluzie: „Acuzaţiile şi invectivele aduse ierarhului şi preoţilor tomitani – pentru slujba din noaptea Sfintelor Paşti pe plaja din vecinătatea bisericii din Neptun – sunt fără un temei scripturistic, istoric şi canonic. Ba, mai mult, am putea spune că slujba oficiată de ierarhul şi preoţii săi la Neptun se înscrie în Tradiţia liturgico-canonică a Bisericii, a cărei practică – observată atât în Răsărit, cât şi în Apus, urcă până în epoca apostolică.” Autorul invocă, în sfârşit, ca un punct de sprijin în plus, Liturghia arhierească slujită de P.F. Părinte Patriarh Teoctist şi de alţi membri ai Sfântului Sinod al BOR în mai 1999, pe o estradă în aer liber, într-un parc, cu ocazia vizitei la Bucureşti a Sanctităţii Sale, Papa Ioan Paul al II-lea.
Precizăm că autorul cărţii a făcut publică (într-o emisiune TV şi în presa scrisă) această luare de poziţie imediat după declanşarea campaniei mediatice împotriva slujbei religioase de pe litoralul Mării Negre.
