Semnificaţia postului pentru pace
05.03.2003, Vatican (Catholica) - La invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea de a dedica ziua Miercurii Cenuşii postului şi rugăciunii pentru pace a aderat nu doar întreaga Biserică Catolică, dar şi alte Biserici şi comunităţi religioase, făcând ca acest post să aibă dimensiuni nu doar planetare ci şi interreligioase.
Papa Ioan Paul al II-lea a invitat duminica trecută, 23 februarie, la un post care să condamne ura şi să implore pace. Alăturându-se acestei invitaţii a Papei, creştini, evrei, musulmani, membrii ai altor religii, oameni de bună-voinţă vor exprima şi prin această veche practică, adeziunea lor la pace.
Această invitaţie a Papei nu este însă inedită. Deja la sfârşitul anului 2001, la două luni de la atentatele de la New York şi Washington, Papa Ioan Paul al II-lea le-a propus catolicilor, în duminica din 18 noiembrie, să dedice ziua de 14 decembrie postului şi rugăciunii pentru a obţine de la Dumnezeu harul unei “păci stabile întemeiată pe dreptate”. Şi atunci iniţiativa s-a bucurat de adeziunea multor medii religioase, sociale şi civile.
Radio Vatican a stat de vorbă, în acest sens, cu teologul Bruno Forte.
– Cum se pot explica motivaţiile acestui succes?
– Sunt mai multe motive. Deoarece Papa a fost tot mai mult şi este vocea omenirii întregii care spune ‘nu războiului’ şi ‘da păcii`. Deoarece apelul său la exigenţa etică – o exigenţă prioritară faţă de simplul calcul economico-politic – află ecou în adâncul conştiinţelor marii majorităţi a omenirii. Deoarece războiul, aşa cum este propus – un fel de război preventiv – nu are nici un fundament moral şi, aşadar, nu poate fi justificat de conştiinţa omului, în nici un fel. Iată de ce, atunci când Papa propune post şi rugăciune, adică un semn concret de participare la invocaţia adresată lui Dumnezeu pentru pace dar şi angajare pentru pace, consensul este atât de mare în jurul lui nu numai din partea catolicilor dar şi din partea credincioşilor, creştini de alte confesiuni şi chiar ne-crededincioşi care recunosc în această voce vocea din adâncul conştiinţei omenirii care strigă ‘nu războiului’ şi ‘da păcii’.
– Ce semnificaţie are postul pentru pace?
– Postul are două semnificaţii în tradiţia biblică şi în tradiţia creştină. Pe de o parte, o semnificaţie penitenţială: este un semn de mortificare. În al doilea rând, un semn eshatologic: este un semn de dorinţă, de aşteptare, de speranţă. Atunci când aşteptăm pe cineva foarte important în propria viaţă, e ca şi cum chiar şi foamea, setea ar trece pe planul al doilea. Ei bine, amândouă aceste două semnificaţii sunt implicate în propunerea Papei. Este nevoie de o purificare deoarece ceea ce se întâmplă în lume este cu siguranţă rodul logicilor egoismului şi deci al apăsării unei vine pe care trebuie să o ispăşim şi de care trebuie într-un fel să ne purificăm în faţa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, apoi, există această mare aşteptare, această speranţă de pace, care este în adâncul inimii omenirii şi a cărei voce devine Papa.
– Practica postului este o practică pe care creştinii o împărtăşesc cu alţi credincioşi. Acest lucru înseamnă că este o practică ce poate favoriza şi un dialog interreligios?
– Eu sunt convins din ce în ce mai mult că este locul cel mai adevărat, cel mai profund de întâlnire atât la nivel de dialog interreligios, cât şi în ce priveşte experienţa mistică, adică întâlnirea vie cu Divinul. Postul este o cale pentru acest tip de întâlnire, aşadar, desigur, faptul că la propunerea Papei au aderat şi credincioşi de alte tradiţii religioase nu înseamnă decât o confirmare a faptului că drumul de angajament pentru pace poate fi un spaţiu de adevărată convergenţă ecumenică şi interreligioasă.
– Ce înseamnă postul pentru cine nu crede?
– Cred că în acest caz înseamnă mai ales un ‘da’ necondiţionat la linia Papei care mărturiseşte ‘nu războiului’ şi ‘da păcii’. Un ‘da’ la exigenţele etice care sunt implicate, dar, aş vrea să spun, şi la acele exigenţe spirituale, de reînnoire, pe care Papa le vede legate de o angajare de acest gen.
– Postul şi rugăciunea pot schimba într-adevăr cursul istoriei?
– Ceea ce cred e că Dumnezeu poate schimba cursul istoriei, şi desigur postul şi rugăciunea sunt un semnal puternic lansat spre inima lui, ca să se îndure de această omenire. Astfel imposibilul poate deveni posibil: ceea ce pare sigur din punct de vedere uman – logica armelor, a intereselor economice, politice, ar putea fi atinsă adânc de această atitudine de convertire, de reînnoire, de rugăciune, de invocare a cărei voce este Papa pentru întreaga omenire.
