„Triptic roman” – poezii ale Papei Ioan Paul al II-lea

06.03.2003, Vatican (Catholica) - „Triptic roman. Meditaţii” este titlul volumului de poezii ale Papei Ioan Paul al II-lea, prezentat astăzi în Biroul de Presă al Sfântului Scaun de către Cardinalul Joseph Ratzinger, Prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

La conferinţa de presă care a avut loc în această dimineaţă au intervenit şi prof. Giovanni Reale, care a prezentat un comentariu critic al textelor, şi actorul Nando Gazzolo, care a recitat câteva dintre poeziile Papei. Poeziile au fost scrise originar în limba poloneză, iar astăzi au fost publicate versiunile în limba italiană, engleză, spaniolă şi franceză. La prezentarea din această dimineaţă au fost invitaţi şi capii dicasterelor Curiei Romane.

Cardinalul Ratzinger a afirmat în prezentarea sa: „Prima parte a tripticului roman al Papei Ioan Paul al II-lea reflectă experienţa creaţiei, a frumuseţii sale, a dinamismului său. Apare aici imaginea dealurilor împădurite, şi, mai puternică, imaginea apelor care curg la vale, `argintata cascadă de torente, care din munţi cade ritmat`”. Aici, a continuat cardinalul, „Papa caută `izvorul`. Caută izvorul, care însă îl obligă să urce, să meargă împotriva curentului”.

„Consider” – a declarat Cardinalul Ratzinger – „că tocmai aceasta este cheia de lectură a celorlalte două părţi care urmează. Ele, de fapt, ne călăuzesc în urcarea `împotriva curentului`. Pelerinajul spiritual făcut în acest text conduce la `Început`. (…) La început era Cuvântul. (…) La sosire, surpriza minunată este aceea că `începutul` dezvăluie şi `sfârşitul`. (…) Dar adevăratul cuvânt cheie care rezumă pelerinajul din a doua parte a Tripticului nu este `Cuvântul`, ci viziunea şi vederea. Cuvântul are un chip. Cuvântul – izvorul – este o viziune. Creaţia, universul, provin dintr-o viziune. Iar omul vine dintr-o viziune”.

Cardinalul Ratzinger a subliniat faptul că poeziile vorbesc de „început” şi de „sfârşit”, iar legătura dintre acestea două apare evidentă în imaginea Creaţiei şi a Judecăţii Universale create de Michelangelo în frescele din Capela Sixtină. „Din privirea interioară a Papei emerge
din nou amintirea Conclavelor din august şi octombrie 1978. (…) Papa le vorbeşte cardinalilor din viitorul Conclav `după moartea mea` şi le spune că lor trebuie să le vorbească viziunea lui Michelangelo. Cuvântul Con-clav ne duce cu gândul la chei, la moştenirea cheilor lăsată lui Petru. Punerea acestor chei în mâinile potrivite: aceasta este imensa responsabilitate din acele zile”.

La încheierea prezentării sale, Cardinalul Ratzinger a notat: „Imensul arc, care este adevărata viziune a Tripticului roman, se revelează cu claritate în a treia parte, urcarea lui Avram şi a lui Isac pe muntele Moria, muntele jertfei, al dăruirii fără rezerve. Urcarea este etapa ultimă şi decisivă a drumului lui Avram, care a început cu plecarea lui din patria sa, Urul Caldeei; este etapa fundamentală în urcarea spre culme, împotriva curentului, spre izvor, care este şi ţinta”.

Profesorul Reale a afirmat că „`Tripticul roman` al lui Karol Wojtyla este un text poetic frumos şi mişcător, dar nu este uşor de citit şi de înţeles” dacă nu dobândim cheile potrivite studierii lui. „Axa principală a compoziţiei lui Wojtyla `poet` ” – a explicat el – „coincide exact cu cea a lui Wojtyla `filosof` şi a lui Wojtyla `teolog`. Această axă principală constă în conceperea omului, nu numai şi nu atât în dimensiunea sa terestră şi temporală, dar şi, şi mai ales, în originile sale metafizice şi în destinul său eshatologic, cu dinamica sa complexă şi complicată pe care acesta le comportă”.

De aici „apare o problemă de fond cu caracter estetic: este posibil să creezi opere `poetice` pe baza conceptelor `filosofice` şi `teologice`?, s-a întrebat prof. Reale. Conform lui, răspunsul la această problemă este „esenţial pentru a înţelege şi a gusta până în adânc `Tripticul roman` al Papei Ioan Paul al II-lea”.

Răspunsul, a afirmat profesorul, este `da`, deoarece „filosoful, în calitate de creator de concepte, este un `gânditor`, în timp ce poetul, în calitate de creator de imagini, este un `vizionar`. Şi tocmai în calitate de `vizionar`, poetul poate `să vada` şi să exprime prin `imagini` ceea ce filosoful şi teologul exprimă prin `concepte`”.

„Mulţi se întreabă” – a afirmat în încheiere prof. Reale – „cum de Suveranul Pontif a simţit nevoia de a se întoarce la a compune opere poetice, aşa cum a făcut când era tânăr. Însă trebuie spus, în primul rând, că Wojtyla s-a dedicat compoziţiilor poetice (publicate mai mult sub pseudonim) timp de aproape patru decenii. Trebuie amintit şi subliniat că Wojtyla, pe lângă faptul că este `teolog`, este nu doar `poet`, ci şi `filosof` (în acest an se va publica un volum care conţine toate operele filosofice publicate de el, cu titlul `Metafizica persoanei`”.