Mel Gibson, despre noul său film „Passion”

07.03.2003, Roma (Catholica) - Mel Gibson, actor şi regizor, deţinător a mai multe Premii Oscar atât pentru interpretare cât şi pentru regie, filmează în aceste zile în Roma câteva secvenţe pentru noul său film despre Patima lui Cristos. Filmul „Passion” descrie ultimele ore din viaţa lui Isus, al cărui personaj este interpretat de actorul Jim Caviezel. Rolul mamei lui Isus este interpretat de actriţa româncă Maia Morgenstern.

Mel Gibson a vorbit despre noul său film agenţiei Zenit.

– De ce v-aţi hotărât să realizaţi un film despre Isus?
– Mă gândesc la ideea aceasta de vreo zece, doisprezece ani. Am deja o anumită vârstă, dar acum doisprezece ani aveam 35. Atunci am început să aprofundez rădăcinile credinţei mele. Am crezut mereu în Dumnezeu, în existenţa lui. În familia mea m-au învăţat să cred într-un anumit fel. Însă în floarea vârstei am lăsat deoparte credinţa, şi am pus alte lucruri pe primul loc.

Atunci am înţeles că aveam nevoie de mai mult dacă vroiam să supravieţuiesc. Mă simţeam îndemnat să fac o lectură mai aprofundată a Evangheliilor, a istoriei lui Isus. Atunci s-a strecurat această idee în mintea mea. Am început să o văd în mod realist, recreând-o în mintea mea pentru a avea un sens pentru mine, pentru ca ea să fie relevantă pentru mine. Acest lucru vreau să îl aduc pe ecran.

– Există deja un mare număr de filme despre Cristos. De ce un altul?
– Nu cred că alte filme au ajuns să pătrundă în adevărata forţă a acestei istorii. Fie sunt inexacte în naraţiunea istorică, fie au o muzică proastă, fie sunt de prost gust. Acest film arată patima lui Isus Cristos aşa cum a avut loc. E ca şi cum ne-am întoarce în timp şi am contempla acele întâmplări, prezentate exact aşa cum au avut loc.

– Cum puteţi fi atât de sigur că versiunea dumneavoastră este atât de fidelă faptelor?
– Pentru că am făcut cercetări. Eu povestesc istoria aşa cum apare în Biblie, fără cuvinte. Vorbeşte de la sine. Evanghelia este un scenariu complet, şi acesta îl filmăm noi.

– Acest film pare a fi o schimbare faţă de renumitele producţii ale lui Mel Gibson. Specialitatea dumneavoastră o constituie acţiunea, aventura şi romantismul. Ce v-a determinat să realizaţi un film religios?
– Fac ceea ce am făcut întotdeauna: spun poveşti – care după părerea mea sunt importante – în limbajul prin care vorbesc cel mai bine: cel cinematografic. Cred că marea majoritate a poveştilor sunt poveşti despre eroi. Oamenii vor ceva superior lor, iar prin imaginaţie ating acest lucru, şi astfel îşi înalţă spiritul. Nu există nici o poveste care să aibă un erou mai mare ca acesta. Este povestea celei mai mari iubiri care poate exista: aceea de a-ţi da viaţa pentru cineva. Patima este aventura cea mai mare din istorie. Cred că este cea mai mare poveste de iubire din toate timpurile. Dumnezeu se face om, iar oamenii îl omoară – dacă aceasta nu este acţiune, atunci nimic nu este.

– Va fi dispusă lumea să vadă un film ca acesta?
– Cred că toţi suntem. Această poveste a inspirat arta, cultura, domniile şi ţările; a avut în lume o influenţă mult mai mare decât vă puteţi imagina. Este un eveniment istoric cheie care a făcut din noi ceea ce suntem astăzi. Credincioşi şi necredincioşi deopotrivă, toţi am fost influenţaţi.

Mulţi oameni caută sensul vieţii punându-şi multe întrebări. Vor merge să vadă filmul căutând răspunsuri. Unii le vor afla, alţii nu.

– Atunci, nu este un film doar pentru creştini?
– Filmul „Gandhi” a fost un succes enorm, şi nu numai pentru hinduşi. Acest film este pentru toţi. Pentru credincioşi şi necredincioşi. Isus Cristos este, nu încape îndoială, una dintre figurile istorice cele mai importante din toate timpurile. Spuneţi-mi o persoană care a avut un impact mai mare de-a lungul istoriei.

– Dar dacă acest film încearcă să aducă Evanghelia la viaţă, nu credeţi că va fi ofensator pentru necreştini? De exemplu, dacă prezentaţi rolul capilor evrei în moartea lui Isus, nu va fi un lucru ofensator?
– Nu este o poveste a evreilor împotriva creştinilor. Isus însuşi era evreu; mama lui era evreică şi la fel cei doisprezece apostoli ai lui. Este adevărat că Biblia spune: „A venit printre ai săi, şi ai săi nu l-au primit”. Nu pot să neg. Dar acest lucru nu înseamnă că păcatele din trecut au fost mai mari decât păcatele din prezent. Cristos a plătit pentru toate păcatele noastre. Lupta dintre bine şi rău, şi puterea covârşitoare a iubirii sunt cu mult mai presus de rasă şi cultură. Acest film vorbeşte despre credinţă, speranţă, iubire şi iertare. Sunt realităţi care vor fi de folos omenirii, îndeosebi în aceste timpuri atât de tulburi. Acest film vrea să inspire, nu să ofenseze.

– Chiar şi aşa, unii vor crede că doriţi să îi forţaţi să accepte credinţele dumneavoastră proprii.
– Eu nu am inventat această poveste, dar este adevărat că cred în ea. Este ceva ce porţi în tine şi trebuie să iasă. Pur şi simplu încerc să o povestesc bine, mai bine decât s-a făcut până acum. Atunci când nu se face ficţiune, responsabilitatea unui regizor este aceea de a fi cât mai fidel faptelor. Oamenii cu mintea deschisă vor aprecia povestea pentru ceea ce este ea.

– Patima lui Cristos, aşa cum o relatează Evangheliile, a fost foarte violentă. Dacă dumneavoastră sunteţi foarte fidel acestei naraţiuni, nu credeţi că lumea ar putea considera scenele destul de violente?
– Unii ar putea, dar aşa s-au întâmplat lucrurile. Nu există violenţă gratuită în acest film. Cred că un minor de doisprezece ani nu ar trebui să îl vadă, doar dacă este foarte matur. Este destul de dur. Ne-am obişnuit să vedem crucifixe frumoase atârnate pe perete. Spunem: „O, da! Isus a fost biciuit, şi-a purtat crucea şi l-au ţintuit pe lemn”, dar cine stă să se gândească ce înseamnă cu adevărat aceste cuvinte? Când eram copil, nu îmi dădeam seama ce presupunea acest lucru. Nu înţelegeam cât era de dur. Ororile profunde pe care El le-a suferit pentru mântuirea noastră nu mă impresionau de fapt. A înţelege ceea ce a suferit El, chiar şi la nivel uman, mă face să simt nu numai compasiune, ci şi să mă simt dator: vreau să îl răsplătesc pentru imensul său sacrificiu.

– Şi ce ne spuneţi despre limbă? Este realizat în două limbi moarte: latina şi aramaică, limba pe care o vorbea Isus. În plus, nu vreţi să folosiţi subtitrările. Acest lucru nu va duce la respingere din partea publicului?
– Picturile lui Caravaggio nu au subtitrări, dar lumea percepe mesajul lor. Baletul lui Cascanueces nu are subtitrări, dar lumea îi înţelege mesajul.

Cred că imaginea va depăşi bariera limbii. Aceasta este experienţa mea. Pur şi simplu încerc să fiu cât mai real posibil. Este ceva uimitor în a-l vedea în limbile originale. Realitatea vine în întâmpinare şi te izbeşte. Contact deplin. Ştiu că ceea ce facem noi e doar o recreere, dar o facem cât mai bine posibil, pentru a transmite experienţa de a fi cu adevărat prezent acolo.

Şi cred că este aproape contra-productiv să spunem aceste fraze într-o limbă modernă. Te-ar face să vrei să te ridici şi să spui următoarea replică. Este ca atunci când cineva ascultă: „A fi sau a nu fi”, şi instinctiv îşi spune: „Aceasta-i întrebarea”. Dar dacă asculţi cuvintele, rostite aşa cum au fost pronunţate în acel moment, te impresionează oarecum. Eu am simţit acest lucru în timp ce filmam. Devine clar prin jocul actorilor, prin trăsăturile personajelor, prin mişcările aparatului de filmat: este mişcarea, sincronizarea, totul… Şi de-odată totul, totul mi-e foarte clar. În acel moment tai şi continui.

– Când veţi termina acest film, nu veţi fi dezamăgit să vă întoarceţi la lucruri mai puţin sublime?
– Nu, mi-ar place să fac ceva mai lejer. Există o responsabilitate enormă în acest film, nu putem lăsa deoparte nici un detaliu. Sper să fac dreptate acestei istorii. Este posibil să nu fie pe placul tuturor, dar repet, nu este acesta scopul meu.