Postul Mare, o chemare la a-l urma pe Cristos în „deşert”

10.03.2003, Vatican (Catholica) - Ieri, în prima Duminică din Postul Mare, Sfântul Părinte a adresat, de la fereastra biroului său din Palatul Apostolic, obişnuitul mesaj care introduce rugăciunea mariană `Angelus`, un mesaj adresat nu doar pelerinilor şi credincioşilor care se adună în Piaţa Sfântul Petru duminica la amiază pentru a se ruga împreună cu Papa, ci întregii Biserici.

Iubiţi fraţi şi surori!

1. Miercurea trecută, prin Ritul Cenuşii, am început Postul Mare, itinerar penitenţial de pregătire pentru Paşte, ocazie pentru toţi cei botezaţi de a-şi reînnoi spiritul de credinţă şi de a-şi întări angajamentul la fidelitate evanghelică.

   Aşa cum sugerează Evanghelia de astăzi (Marcu 1,12-15), în timpul celor patruzeci de zile ale Postului Mare credincioşii sunt chemaţi să-l urmeze pe Cristos în „deşert”, pentru a înfrunta şi a învinge împreună cu El spiritul răului. Este vorba de o luptă interioară, de care depinde concreta organizare a vieţii. De fapt din inima omului vin intenţiile şi acţiunile sale (cfr. Marcu 7,21); de aceea, numai purificându-ne conştiinţa pregătim calea dreptăţii şi a păcii, atât pe plan personal cât şi în mediul social.

2. În actualul context internaţional, este nevoie tot mai mult de purificarea conştiinţei şi de convertirea inimii la pacea adevărată. În acest sens, este mai elocventă ca oricând imaginea lui Cristos care demască şi învinge minciunile lui Satana prin puterea adevărului, conţinut în Cuvântul lui Dumnezeu. În lăuntrul fiecărei persoane răsună glasul lui Dumnezeu şi glasul seducător al celui rău. Acesta din urmă caută să-l înşele pe om seducându-l prin perspectiva unui bine fals, pentru a-l distrage de la adevăratul bine, care constă tocmai în împlinirea voinţei divine. Însă rugăciunea umilă şi încrezătoare, întărită de post, ne permite să depăşim şi încercările cele mai grele, şi ne dă curajul necesar pentru a combate răul prin bine. Postul Mare devine astfel un timp de antrenament util al spiritului.

3. Iubiţi fraţi şi surori, să o invocăm pe Fecioara Sfântă ca să ne călăuzească pe toţi să înaintăm cu generozitate pe acest drum exigent al Postului Mare. Aş vrea să încredinţez rugăciunilor voastre, în mod deosebit, Exerciţiile Spirituale pe care, începând din această seară, ca în fiecare an, voi avea ocazia să le fac împreună cu cei mai apropiaţi colaboratori din Curia Romană. În timpul acestei săptămâni de tăcere şi de rugăciune voi avea în vedere necesităţile Bisericii şi grijile întregii omeniri, mai ales în ce priveşte pacea în Irak şi în Ţara Sfântă.