Exerciţii Spirituale în Vatican (V): „Maternitatea Mariei în Ceasul lui Isus”

15.03.2003, Vatican (Catholica) - Ieri, în a cincia zi de Exerciţii Spirituale în Vatican, Arhiepiscopul de Loreto, Mons. Angelo Comastri a reflectat asupra Ceasului lui Isus – subliniat de Ioan în Evanghelia sa -, şi asupra iubirii materne a Mariei. Radio Vatican a publicat din nou câteva fragmente din aceste meditaţii.

„Dacă Betleem este prima rază de o lumină puternică ce luminează chipul lui Dumnezeu, întreaga viaţă a lui Isus nu face altceva decât să ni-l facă cunoscut pe Dumnezeu. Însă în viaţa lui Isus există un moment care le rezumă pe toate celelalte, iar acest moment se numeşte ‘Ceasul lui Isus’. Trebuie să subliniez un detaliu frumos. În Evanghelia după Ioan, Isus vorbeşte pentru întâia oară de Ceasul său împreună cu Mama sa. La nunta din Cana, când Maria cu o delicateţe maternă şi imaculată se prezintă la Isus cu umilinţă şi-i spune: `Fiule, nu mai au vin` – aceasta este cea mai frumoasă rugăciune: descoperirea sărăciei; Maria, învăţătoarea rugăciunii… Ei bine, Isus îi spune Mamei sale: `Femeie, nu a sosit încă Ceasul meu`. Isus vrea să-i spună Mariei: `Mamă, voi face minunea – de fapt, a şi făcut-o -, dar, Mamă, acea minune revelează o alta, trimite la o alta, trimite la Ceasul meu. Adevărata minune, adevărata transformare a apei în vin o voi face în acel moment. Aşadar, Mamă, tu care ai inima blândă, priveşte în acea direcţie, în direcţia Ceasului meu`.

Şi când a sosit Ceasul, Maria avea inima gata. Avea inima deschisă. Ce s-a întâmplat în acel Ceas? …

În Evanghelia după Ioan există o indicaţie care este cu adevărat o rază de lumină ce descoperă întreg sensul pătimirii. În capitolul 13, când evanghelistul Ioan – evanghelistul iubirii – introduce relatarea Patimii, spune: `Isus, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit`: iubindu-i, i-a iubit. Aşadar, Ioan închide întreaga viaţă a lui Isus în acţiunea iubirii: iubindu-i, i-a iubit; dar – spune – `până la sfârşit`. I-a iubit ‘până la sfârşit’, până la gestul extrem, până la punctul dincolo de care nu se poate trece.

Şi care este acest punct dincolo de care nu se poate trece?…

Este moartea lui Isus. Cu atât mai mult cu cât pe cruce, Ioan pune pe buzele lui Isus aceste cuvinte: `Şi zise Isus: S-a împlinit`. Ce înseamnă ‘s-a împlinit’? Nu are semnificaţia banală: ‘De-acum am terminat, mi-am încheiat aventura’… Ar însemna să banalizăm cuvintele lui Isus! Este de fapt cuvântul-sinteză al întregii sale vieţi, ultimul său cuvânt. Înseamnă: `Am iubit până la sfârşit`, adică: am descoperit misterul iubirii lui Dumnezeu; le-am spus oamenilor cine este Dumnezeu. Părinte, le-am făcut cunoscut misterul tău, le-am spus prin viaţa mea că tu eşti iubire. Aceasta este crucea mea care strigă omenirii acest adevăr, şi celor ce m-au răstignit prin păcatele lor le spun din nou: ‘Vă iubesc!’.

Acesta este chipul lui Dumnezeu. Iar Maria este implicată în acest gest de iubire…

Maria este aici, alături de Isus, iar Maria îl oferă pe Fiul ei; în momentul în care îl oferă pe Fiul, Maria este în sintonie perfectă cu misterul lui Dumnezeu, cu misterul lui Dumnezeu-iubire. În momentul în care îl oferă, Maria redevine fecundă, recapătă fecunditatea maternităţii sale. Isus, înainte de a muri, îi spune Mamei sale: `Femeie, iată fiul tău!`. Isus vrea să spună: `Mamă, în momentul în care îţi oferi viaţa împreună cu mine, redobândeşti o fecunditate extraordinară, o maternitate imensă: devii Mamă a celor ce cred. Aşadar, Mamă, nu te gândi la mine; gândeşte-te la ei. Iată fiul tău`. Şi îndreptându-se spre Ioan spune: `Ioan, iată Mama ta: primeşte acest dar. Eu, în pragul morţii, ofer totul lumii şi ofer chiar şi maternitatea Mamei mele, ca să devină – maternitatea ei – un semn şi un imn al iubirii lui Dumnezeu`.

De aceea, a o iubi pe Maria nu înseamnă altceva decât a primi darul lui Isus muribund, iar Maria nu ne va îndepărta niciodată de Isus… Maria nu e niciodată un zid care ne împiedică să ne întâlnim cu Dumnezeu. Maria este o mână maternă care ne conduce, ne conduce la misterul iubirii lui Dumnezeu, pentru că ea e cea care a experimentat-o cel mai mult.”