Mai este timp pentru negocieri, mai este loc pentru pace!
17.03.2003, Vatican (Catholica) - După o săptămână dedicată în totalitate rugăciunii, îndeosebi rugăciunii pentru pace, în cadrul Exerciţiilor Spirituale din Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea, ca în fiecare duminică, le-a adresat credincioşilor un mesaj, înainte de a se ruga rugăciunea mariană Angelus împreună cu miile de pelerini şi credincioşi adunaţi în Piaţa Sfântul Petru. În mesajul său, Papa a lansat totodată un apel responsabililor politici de la Bagdad şi ţărilor membre ale ONU.
Iubiţi fraţi şi surori!
-
S-au încheiat ieri aici, în Palatul Apostolic, Exerciţiile Spirituale. Au fost zile de intensă reculegere şi ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu.
Meditaţiile propuse au avut ca temă adevărul-nucleu al credinţei creştine: „Dumnezeu este Iubire”. În tăcerea rugăciunii am putut contempla îndelung această Veste Bună, de care lumea are mereu nevoie. În faţa omenirii marcată de grave dezechilibre şi de atâta violenţă, nu trebuie să ne pierdem încrederea: asupra acestei lumi se reflectă, fidelă şi milostivă, Iubirea lui Dumnezeu, care străluceşte în mod deplin pe chipul lui Cristos.
-
Numai Cristos poate să reînnoiască inimile şi să redea speranţă popoarelor. Liturgia de astăzi, prezentând misteriosul eveniment al Schimbării la Faţă, ne face să experimentăm puterea luminii sale, care învinge întunericul îndoielii şi al răului.
În această perspectivă de credinţă, doresc să reînnoiesc un apel insistent de a spori angajarea prin rugăciune şi pocăinţă, pentru a invoca de la Cristos darul păcii sale. Fără convertirea inimii nu există pace.
Următoarele zile vor fi decisive pentru rezultatul crizei irakiene. Să îl rugăm, aşadar, pe Domnul, să inspire tuturor celor implicaţi curaj şi clarviziune.
Desigur, responsabilii politici de la Bagdad au datoria urgentă de a colabora pe deplin cu comunitatea internaţională, pentru a elimina orice motiv de intervenţie armată. Lor le este adresat apelul meu insistent: soarta concetăţenilor lor să aibă mereu prioritate!
Dar aş vrea să amintesc şi ţărilor membre ale Naţiunilor Unite, şi în mod deosebit celor care alcătuiesc Consiliul de Securitate, că folosirea forţei reprezintă ultima soluţie, după ce au fost epuizate toate soluţiile pacifice, conform binecunoscutelor principii ale Cartei ONU înseşi.
Iată de ce – în faţa teribilelor consecinţe pe care o operaţiune militară internaţională le-ar avea pentru populaţia Irakului şi pentru echilibrul întregii regiuni din Orientul Mijlociu, deja atât de încercată, cât şi pentru extremiştii care ar putea apărea – spun tuturor: mai este încă timp pentru negocieri; mai este încă loc pentru pace; nu este niciodată prea târziu pentru a ne înţelege unii cu alţii şi a continua tratativele.
A reflecta asupra propriilor îndatoriri, a ne angaja în negocieri eficiente nu înseamnă a ne umili, ci a lucra cu responsabilitate pentru pace.
În plus, noi creştinii, suntem convinşi că pacea adevărată şi durabilă nu este doar rodul acordurilor politice într-adevăr necesare şi a unor interese între indivizi şi popoare, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei care se supun Lui şi acceptă cu umilinţă şi recunoştinţă lumina Iubirii sale.
-
Să înaintăm cu încredere, iubiţi fraţi şi surori, în itinerarul Postul Mare. Preasfânta Fecioară Maria să ne dea ca acest Post Mare să nu rămână în amintire ca un trist timp de război, ci ca o perioadă de angajare curajoasă pentru convertire şi pace. Să încredinţăm această intenţie specială mijlocirii Sfântului Iosif, a cărui solemnitate o vom celebra miercuri.
După rugăciunea mariană Angelus şi salutul pe care Papa îl adresează în mod obişnuit pelerinilor şi credincioşilor prezenţi în Piaţa Sfântul Petru, Suveranul Pontif a adăugat, în afara discursului, un nou apel la pace:
Eu aparţin acelei generaţii care a trăit al II-lea Război Mondial şi a supravieţuit. Am datoria să spun tuturor tinerilor, celor mai tineri ca mine, care nu au trăit această experienţă: „Să nu mai fie război!”, aşa cum a spus Paul al VI-lea în prima sa vizită la Naţiunile Unite. Trebuie să facem tot posibilul! Ştim bine că nu e posibilă pacea cu orice preţ. Dar ştim cu toţii cât de mare este această responsabilitate. Aşadar, rugăciune şi pocăinţă!
