Alois Tinti – Memorii despre părintele Alois Scrosoppi
20.03.2003, Iaşi (Catholica) - Alois Luigi Scrosoppi, unul dintre cei mai noi sfinţi din Biserica Catolică, poate fi cunoscut acum mai bine de români prin intermediul cărţii „Memorii despre părintele Alois Scrosoppi, Fondatorul Institutului Părăsitelor şi al Providenţei de sub ocrotirea sfântului Gaetan Tiene”, scrisă de pr. Alois Tinti. Lucrarea, tradusă de pr. Eduard Ferenţ, a apărut în Colecţia Vieţile Sfinţilor de la Editura Sapientia a Institutului Romano-Catolic Sf. Iosif din Iaşi.
Sf. Alois Scrosoppi (1804-1884), preot catolic din Udine (Italia), fondatorul Congregaţiei Surorilor Providenţei, a fost ridicat la cinstea altarelor la 10 iunie 2001. În omilia ţinută cu acea ocazie, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea l-a prezentat ca pe un preot dăruit cu totul iubirii lui Dumnezeu şi aproapelui, mai ales celor mai nevoiaşi, ca un slujitor al Providenţei care a făcut din credinţă principiul sfinţirii sale.
În Introducerea cărţii, pr. Eduard Ferenţ adaugă: „Speranţa l-a susţinut pe drumul ascezei, înfruntând cu răbdare multe încercări. Caritatea, pe care a practicat-o în mod exemplar, a fost secretul lungului şi neobositului său apostolat, alimentat de constanta unire cu Cristos, contemplat şi imitat în umilinţa şi sărăcia naşterii sale la Betleem, în simplitatea vieţii trudnice de la Nazaret, în completa jertfire de sine pe Calvar şi în tăcerea elocventă a Euharistiei. De aceea, Biserica îl propune preoţilor şi credincioşilor ca model de profundă şi eficientă sinteză dintre comuniunea cu Dumnezeu şi slujirea fraţilor.”
Pr. Eduard Ferenţ adaugă: „Dată fiind actualitatea sa, am tradus din limba italiană biografia părintelui Alois Scrosoppi, scrisă de canonicul pr. dr. Alois Tinti câţiva ani după moartea sfântului. Prin toată viaţa sa, părintele Alois Scrosoppi ne îndeamnă şi pe noi ca sufletele noastre să respire printre sfinţi. Sfinţindu-ne, vom putea sfinţi la rândul nostru pe alţii.”
Cartea cuprinde informaţii despre familia sfântului, despre activitatea sa caritativă şi apostolică, despre instituirea Institutul Părăsitelor şi al Surorilor Providenţei, despre legături cu personalităţi ale timpului. La sfârşitul lucrării sunt publicate scrisorile sfântului către diferite persoane.
