Treizeci de ani de la moartea lui Jacques Maritain

29.04.2003, Roma (Catholica) - La 28 aprilie 1973 murea, la vârsta de 91 de ani, filosoful francez Jacques Maritain, considerat unul dintre exponenţii cei mai mari şi mai discutaţi din istoria gândirii şi culturii catolice din anii 1900. Cu această ocazie, Radio Vatican i-a luat un interviu profesorului Vittorio Possenti, docent de filosofie la Universitatea din Veneţia.

– Cine era Jacques Maritain?
– Maritain, odată, în timpul unei boli, s-a întrebat: “Cine sunt?” şi şi-a răspuns: “Sunt poate un filosof sau un scriitor, dar sunt mai ales un căutător al absolutului”, şi cred că acesta este modul cel mai potrivit pentru a defini figura lui Maritain. În Maritain este importantă şi mărturia vieţii, o viaţă care a fost mare şi pe plan uman şi pe planul spiritualităţii. Să nu uităm lecţia maritainiană despre contemplaţia asupra vieţii monastice, ceea ce soţia lui Raissa numea ‘contemplaţia pe drum’, ca element fundamental al unei spiritualităţi creştine în epoca modernă şi post-modernă.

– În particular, Jacques Maritain a lansat ideea unui nou creştinism contrapus creştinismului tradiţional…
– Mai mult decât contrapus, el considera că în timpurile moderne şi post-moderne era necesară găsirea de căi pentru un umanism integral, un umanism teocentric întemeiat pe umanismul întrupării Cuvântului. Ce înseamnă toate acestea şi chiar termenul de ‘creştinism nou’? Înseamnă că trebuie să punem accent pe fecunditatea istorică şi civilă a discursului evanghelic şi deci să punem accent pe un tip de viaţă socială pătrunsă de discursul creştin, aşa încât principiile şi chiar valorile instituţiilor civile să reflecte această formă creştină care vine din Evanghelie.

– Aşadar un creştinism mai aderent la realitate şi mai ales o întâlnire între creştinism şi democraţie…
– Desigur discursul raportului dintre creştinism şi democraţie este important la Maritain, dar tema noului creştinism post-modern nu se poate reduce în mod exclusiv la tema noii democraţii, ci este oarecum căutarea matriţei teologice a societăţii civile, şi căutarea unei vieţi istorice a societăţii politice şi civile inspirată de valorile fundamentale ale Evangheliei şi chiar ale dreptului natural.

– Jacques Maritain este considerat aşadar unul dintre cei mai mari exponenţi, dar şi dintre cei mai discutaţi, ai istoriei şi culturii catolice din anii 1900. După părerea dumneavoastră, de ce este şi unul dintre cei mai discutaţi?
– Consider că au fost momente, în ce priveşte problema acelei action française, adică a războiului din Spania, în care unele sectoare ale culturii catolice internaţionale au discutat poziţia lui Maritain, dar care apoi, mi se pare, s-a dovedit a fi învingătoare prin Conciliul Vatican II, cu atât mai mult cu cât Papa Paul al VI-lea a încredinţat Mesajul Conciliului către intelectuali tocmai lui Jacques Maritain.

– Ce rămâne actual din gândirea lui Jacques Maritain?
– Maritain a scris o operă care se cuprinde toate elementele filosofiei. În fiecare dintre aceste sectoare rămâne foarte actual, şi aş vrea să subliniez în mod deosebit marea doctrină a cunoaşterii de tip realistic care în Maritain marchează un progres faţă de subiectivismul filosofiei moderne. Realismul filosofiei lui Maritain şi al tradiţiei lui Toma d’Aquino este o mare deschidere şi pentru filosofia din viitor.