Cardinalul Ratzinger despre Compendiumul Catehismului Bisericii Catolice

03.05.2003, Roma (Catholica) - Cardinalul Joseph Ratzinger, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a vorbit, într-un interviu acordat cotidianului italian catolic `Avvenire`, despre Compendiumul Catehismului Bisericii Catolice, o sinteză a Catehismului publicat în 1992.

– Eminenţă, de ce un Compendium al Catehismului? Textul publicat în 1992 este dificil?
– Nevoia de un Catehism scurt a apărut imediat după publicarea Catehismului pe larg. Ediţia din 1992 este un punct de referinţă important pentru a şti ce învaţă Biserica, şi de aceea este utilă şi pentru cei necatolici. Pe de altă parte, desigur, este destul de voluminoasă îndeosebi pentru simplul uz catehetic. De aici şi necesitatea unei sinteze – o formă scurtă, simplă şi clară – a ceea ce este esenţial şi fundamental în credinţa şi în morala catolică. Deşi au fost făcute publice diferite intenţii în acest sens, nimeni nu a realizat acest lucru. În final, la Congresul internaţional care a avut loc în Vatican în octombrie anul trecut – cu ocazia împlinirii a zece ani de la publicarea Catehismului – a fost exprimată această dorinţă în faţa Sfântului Părinte, iar Papa şi-a dat consimţământul.

– Totuşi, aşa cum afirma Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop de Viena, însăşi ideea de catehism este respinsă foarte des, „cel puţin în ţările vorbitoare de limbă germană şi mai ales în sectorul specific al catehezei”…
– Aşa este; există o oarecare aversiune faţă de orice intenţie de a „cristaliza” în cuvinte o doctrină, în numele unei flexibilităţi, şi există desigur un antidogmatism viu în multe inimi; îndeosebi mişcarea catehetică post-conciliară a accentuat aspectul antropologic al problemei, şi a considerat că un catehism, fiind destul de doctrinal, ar fi o piedică în calea dialogului necesar cu omul de astăzi.

Suntem convinşi de contrariu. Pentru a dialoga în mod adecvat este necesar să ştim despre ce trebuie să vorbim. Este necesar să cunoaştem esenţa credinţei noastre. De aceea, un catehism este necesar în momentul de faţă mai mult ca oricând.

– Chiar şi în lumina „rezultatului catastrofic al catehezei moderne” pe care dumneavoastră l-aţi denunţat acum câţiva ani?
– Este un fapt. Fără a condamna pe nimeni, este evident că astăzi ignoranţa religioasă este extraordinară; este suficient să stăm de vorbă cu noile generaţii… În perioada post-conciliară, în mod evident nu s-a continuat să se transmită în mod concret conţinuturile credinţei creştine.

– Care vor fi criteriile generale după care va fi realizat Compendiumul? Va fi structurat în întrebări şi răspunsuri?
– Încă mai reflectăm asupra acestui lucru; se pare că va fi sub formă de întrebări şi răspunsuri, care se foloseşte şi în afara Bisericii Catolice, dar nu vreau să profetizez, deoarece proiectul va fi prezentat tuturor cardinalilor şi preşedinţilor Conferinţelor Episcopale, şi vom depinde mult şi de reacţiile lor.

Compendiumul nu va fi un Compendium al credinţei catolice, ci Compendiumul Catehismului din 1992, faţă de care va trebui să fim fideli. În acelaşi timp, Compendiumul va trebui să aibă caracteristica accesibilităţii, care îl face cu adevărat accesibil multora.

– Dacă se revine la formula întrebare-răspuns, ar însemna o reîntoarcerea la metodologia Catehismului Sfântului Pius al X-lea…
– Ca să spun drept, şi catehismele epocii Reformei, atât cele catolice cât şi cele ale lui Martin Luther, au folosit această metodă. În fond, omul are întrebările lui, iar credinţa se prezintă ca răspuns la aceste întrebări. De aceea, tocmai într-o perioadă ca cea de acum, în care dialogul este considerat pe drept esenţial în educaţia la credinţă şi în relaţiile dintre diferite grupuri umane, mi se pare normal ca metoda dialogului întrebare-răspuns să fie aplicată într-o lucrarea ca cea a Compendiumului.

– Legat de Catehismului Sfântului Pius al X-lea, care continuă să aibă simpatizanţi, odată cu publicarea Compendiumului va trebui să îl considerăm complet depăşit?
– Credinţa ca atare este mereu aceeaşi. De aceea, Catehismul Sfântului Pius al X-lea îşi păstrează mereu valoarea sa. Desigur, modul de a transmite conţinuturile credinţei se poate schimba. În consecinţă, ne putem întreba dacă în acest sens Catehismului Sfântului Pius al X-lea mai poate fi considerat şi astăzi valid. Cred că Compendiumul pe care îl pregătim poate să răspundă mai bine la exigenţele de astăzi. Însă acest lucru nu exclude faptul că pot exista persoane sau grupuri cărora să le placă mai mult Catehismul Sfântului Pius al X-lea. Nu trebuie să uităm că acel Catehism provenea dintr-un text care a fost pregătit de Papa însuşi pe când era Episcop de Mantua. Era vorba despre rodul unei experienţe catehetice personale a lui Giuseppe Sarto, care avea avantajele simplităţii expunerii şi ale profunzimii conţinuturilor. Şi datorită acestui motiv Catehismul Sfântului Pius al X-lea va putea avea simpatizanţi în viitor. Acest lucru nu face însă superfluă munca noastră…

– Să ne întoarcem la Compendium. Când va putea fi citit?
– Este greu de prevăzut. Trebuie să pregătim un text pe care apoi va trebui să îl supunem evaluării tuturor cardinalilor Sacrului Colegiu şi tuturor preşedinţilor Conferinţelor Episcopale. În orice caz, dacă totul merge bine, Compendiumul va trebui să fie gata în doi ani.

– Odată publicat, va trebui să fie normativ pentru toate catehismele Conferinţelor Episcopale?
– Textul va fi normativ în ceea ce priveşte conţinuturile doctrinale, care sunt cele ale Catehismului din 1992, şi va oferi sugestii în ceea ce priveşte metoda, dat fiind faptul că în acest sector trebuie acordată o mare libertate, deoarece contextele sociale şi culturale din sfera catolică sunt foarte diferite între ele. Respectând conţinuturile esenţiale ale credinţei, este mereu necesară o oarecare flexibilitate metodologică în cateheză.

– În ceea ce priveşte două teme, pedeapsa cu moartea şi războiul drept, este posibil să existe o evoluţie faţă de modul în care au fost tratate în trecut?
– De fapt, asupra problemei pedepsei cu moartea, între prima ediţie a Catehismului din 1992 şi ediţia sa tipică în latină – publicată în 1997 -, a avut loc o evoluţie importantă. Esenţa a rămas aceeaşi, dar structurarea argumentelor s-a dezvoltat în sens restrictiv. Nu exclud posibilitatea ca asupra acestor teme să existe variaţii în tipul argumentării şi în proporţionarea diferitelor aspecte ale problemelor. Aş exclude schimbări radicale.

– Eminenţă, o întrebare de actualitate într-un fel inerentă Catehismului. Războiul anglo-american împotriva Irakului intră în canoanele „războiului drept”?
– Papa a exprimat cu mare claritate gândirea sa, nu doar ca gândire individuală, ci şi ca gândire a unui om aflat în fruntea Bisericii Catolice. Desigur, nu a prezentat această poziţie ca doctrină a Bisericii, ci ca apel al unei conştiinţe luminate de credinţă. Această judecată a Sfântului Părinte este convingătoare şi dintr-un punct de vedere raţional: nu existau motive suficiente pentru a dezlănţui un război împotriva Irakului. În plus, trebuie să ne întrebăm dacă în ziua de astăzi, cu noile arme care permit distrugeri ce depăşesc cu mult pe cele ale grupurilor combatante, este licită admiterea existenţei însăşi a unui „război drept”.