UE cenzurează istoria Europei?

14.07.2003, Roma (Catholica) - Cotidianul catolic italian `Avvenire` i-a luat zilele trecute un interviu Mons. Józef Miroslaw Zycinski, Arhiepiscop de Lublin, pe marginea recentei Exortaţii apostolice post-sinodale Ecclesia in Europa, publicată la 28 iunie de către Papa Ioan Paul al II-lea. Mons. Zycinski a fost unul dintre cei trei Episcopi care au prezentat acest document în cadrul conferinţei de presă din Vatican.

– Cum se încadrează Ecclesia in Europa în actualitatea Bătrânului Continent?
– Din punctul meu de vedere, această perspectivă a unificării europene este ceva idealist, o realitate mai frumoasă decât un vis. Când în 1979, în Gniezno, Sfântul Părinte a spus că Europa ar trebui să se unească, că acesta este viitorul ei, a fost criticat de mulţi, inclusiv în Occident, deoarece spuneau că această viziune a Europei unite, a întregii Europe – Orient şi Occident -, nu era altceva decât expresia `mesianismului` polonez al Papei.

Pentru noi, care trăiam într-un sistem totalitar, în care exprimarea credinţei creştine avea loc prin suferinţa mărturisitorilor ei, perspectiva familiei europene unite, a unei `case` a familiei europene unite în virtutea rădăcinilor sale, era ceva mult prea optimist faţă ceea ce puteam visa atunci. După douăzeci şi patru de ani descoperim că în acea perspectivă nu era `mesianism`, ci doar adevăr.

– Acum, în document Papa subliniază că pare a fi respinsă recunoaşterea rădăcinilor creştine ale acestei `case` europene. De ce se insistă atât de mult să fie recunoscute în mod explicit?
– Deoarece nu se poate înţelege Europa de astăzi făcând abstracţie de rădăcinile sale, care sunt rădăcini creştine. Eliminarea acestei referinţe ar fi ca şi cum s-ar cenzura istoria. În Polonia şi în întregul bloc sovietic am suferit această cenzură orwelliană a istoriei. Şi cred că în noua Europă trebuie să se ofere posibilitatea de a trăi fără cenzură, în adevăr.

– Pe cine deranjează istoria Europei într-atât încât să vrea să o cenzureze?
– Istoria Europei este cea a Orientului şi a Occidentului. Poate că este vorba despre o problemă diplomatică. Mă refer la acel calificativ `corect din punct de vedere politic`, care a devenit mai important decât adevărul. Astfel, ne aflăm în această situaţie de cenzură. Pentru noi, în Europa de Est, adevărul este mai important, deoarece am suferit mult. Prea mult.