Recenzie: Terminator 3: Supremaţia Roboţilor
03.08.2003, Washington (Catholica) - Vineri, 8 august, va avea loc lansarea în România a celei de-a treia părţi a binecunoscutului film „Terminator”. Vă oferim o recenzie a acestui film, în viziunea Conferinţei Episcopilor Catolici din SUA. Chiar dacă filmul nu este clasificat ca recomandabil, va avea desigur numeroşi spectatori, drept urmare am considerat utilă această recenzie. Vă va putea ajuta în decizia Dvs de a merge sau nu la acest film.
Maşinăriile rele revin. Tocmai când amatorii de filme au început să se împace cu computerele personale după ce au aflat – prin intermediul filmului „Matrix Reîncărcat” – că PC-urile cu o înfăţişare inocentă îi urmăresc în secret, audienţele au de a face acum cu ciborgi ucigaşi gata să distrugă omenirea în acţiunea ştiinţifico-fantastică darnică în violenţă „Terminator 3: Rise of the Machines” – „Terminator 3: supremaţia roboţilor” (Warner Bros.), regizată de Jonathan Mostow. Se pare că nu este un an prea bun pentru relaţia om-maşină.
Ţinându-se de cuvânt, Schwarzenegger s-a întors ca T-1000 Terminator, un robot robust care încă o dată călătoreşte din viitorul nu prea îndepărtat pentru a-l proteja pe John Connor (interpretat de Nick Stahl), un tânăr vagabond care cândva îi va conduce pe luptătorii pentru libertate la victoria împotriva maşinilor ce au ajuns să stăpânească lumea. Personajul lui Arnold, care a fost reconceput pentru a fi prietenos, trebuie de asemenea să joace rolul de gardă de corp a unei curajoase doctoriţe veterinare, Kate Brewster (Claire Danes), care, fără ştiinţa ei, va juca un rol central în viitoarea revoluţie.
Singurul lucru care îi stă în cale este frumoasa dar mortala T-X (Kristanna Loken), un terminator superior cu abilităţi de schimbare a formei, cea mai sofisticată maşină de ucis produsă până atunci. T-X a fost trimisă înapoi în timp pentru a-i repera şi ucide pe Connor şi Brewster, precum şi pe cei care li se vor alătura în lupta de rezistenţă, pentru a câştiga astfel bătălia chiar dinaintea începerii ei.
Dacă toate acestea vă sună foarte mult ca „Terminator 2”, nu vă speriaţi: intriga slabă are doar rolul de a lega numeroasele scene de genul orice-distrugi-tu-eu-pot-să-distrug-mai-grozav, în care Arnold şi terminatoarea se luptă lovindu-şi circuitele într-o întrecere plină de testosteron pentru a vedea cine e mai tare în parcare.
Pentru a complica scenariul, Arnold şi însoţitorii trebuie să lupte şi împotriva timpului, pentru a preveni instalarea unui periculos program numit „Skynet” în principala reţea naţională de servere. Dacă va fi activat, acest soft va acţiona ca un super-virus, infectând toate calculatoarele din lume, inclusiv pe cele ale Pentagonului, insuflându-le conştiinţa de sine şi îndemnându-le să se revolte împotriva stăpânilor lor umani, ceea ce ar conduce mai apoi la un holocaust nuclear apocaliptic, ce ar distruge cea mai mare parte a omenirii şi le-ar lăsa pe maşini în postura de conducători. Cel care se ocupă de Skynet este Robert Brewster (David Andrews), un important ofiţer din cadrul Air Force, preocupat de inerentele riscuri ale programului, care, prin coincidenţă, este chiar tatăl lui Kate.
Din fericire, Arnold are „încărcat” în el şi ceva umor. Tocmai capacitatea hazlie a filmului de a se auto-ironiza face mai atrăgător dialogul. Deşi rosteşte replicile cu o seriozitate de ciborg, Arnold, care la vârsta de 55 de ani arată încă de parcă ar putea concura pentru titlul Mr. Univers, pare să se delecteze în sobrietatea artificială a filmului. Calmul lui ironic împrumută acestei părţi din seria „Terminator” o atmosferă veselă care din păcate lipseşte din întunecatul „Matrix”.
Lui Stahl îi lipseşte vioiciunea lui Edward Furlong – actorul care a interpretat o versiune mai tânără a lui Connor în partea a doua a filmului – jucând rolul unui salvator şovăitor, fără sentimente. Danes îşi intră bine în rol, umplând golul lăsat de Linda Hamilton. Terminatoarea Loken este sexi, dar se pare că cineva a uitat să îi implanteze şi un cip de personalitate.
Acţiunea este cam greu de înţeles de către cei care nu cunosc celelalte două părţi ale trilogiei, deoarece puţin din timpul de pe ecran este alocat povestirii de fundal. Acesta ar trebui să fie totuşi un inconvenient minor, deoarece intriga slabă serveşte doar ca scenă pentru masacrul extrem de violent.
Cu riscul de a deveni prea profunzi, se poate spune că parada pirotehnică este îngreunată de o polemică asupra imposibilităţii schimbării soartei, un fel de ecou al tragediei greceşti sau al unei predici calviniste despre predestinare, în opoziţie cu înţelegerea catolică a libertăţii voinţei.
Multe vor depinde de succesul de casă al „T3”, dar finalul deschis al filmului sugerează în mod evident că Warner Bros. nu doreşte să spună prea rapid „hasta la vista, baby” acestei serii de succes din punct de vedere comercial.
Datorită violenţei excesive, limbajului câteodată vulgar, precum şi unor scene scurte cu nudităţi, Biroul pentru Film al Conferinţei Episcopilor Catolici Americani clasifică filmul cu O – adică ofensator moral. Asociaţia Americană pentru Filme îl clasifică cu R – adică acces restricţionat.
