Mons. Angelo Amato prezintă noul document al Vaticanului

04.08.2003, Vatican (Catholica) - Mons. Angelo Amato, secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, într-un interviu acordat la Radio Vatican a prezentat noul document – „Consideraţii referitoare la proiectele de recunoaştere legală a uniunilor dintre persoane homosexuale” – pe care l-a semnat împreună cu prefectul aceleiaşi congregaţii, Cardinalul Joseph Ratzinger, şi care a fost publicat joia trecută de Biroul de Presă al Sfântului Scaun.

– Care sunt punctele esenţiale ale documentului?
– Sunt trei. Mai întâi sunt amintite caracteristicile esenţiale ale căsătoriei, care este întemeiată pe complementaritatea sexelor. Este vorba de un adevăr natural, confirmat prin revelaţie: bărbatul şi femeia realizează această comuniune de persoane prin care participă într-un mod deosebit la opera creatoare a lui Dumnezeu acceptând şi educând noi vieţi.

Nu există nici un fundament pentru a asemăna sau a stabili analogii între uniunile homosexuale şi planul lui Dumnezeu despre căsătorie şi familie. Căsătoria este sfântă, în timp ce relaţiile homosexuale sunt în opoziţie cu legea morală naturală şi sunt în mod intrinsec dezordonate.

– Nu se riscă discriminarea persoanelor homosexuale?
– Biserica îi respectă pe bărbaţii şi femeile cu tendinţe homosexuale şi-i invită să trăiască conform legii lui Dumnezeu în curăţie. Trebuie să amintim că în sine înclinaţia homosexuală este în mod obiectiv dezordonată iar practicile homosexuale sunt păcate foarte grave împotriva curăţiei.

– Care sunt celelalte două puncte?
– Al doilea punct se referă la atitudinile care trebuie asumate vizavi de aceste uniuni homosexuale. În raport cu acestea, autorităţile civile adoptă o triplă atitudine: fie de toleranţă fie de recunoaştere legală fie de adevărată echivalare cu căsătoria propriu-zisă, chiar cu posibilitatea adoptării de fii.

În faţa unei politici de toleranţă, credinciosul catolic este chemat să afirme caracterul imoral al acestui fenomen, amintind statului să-l încadreze în limitele care nu pun în pericol ţesutul societăţii şi nu-i expun pe tineri unei concepţii eronate despre sexualitate şi căsătorie. Dimpotrivă, în faţa recunoaşterii legale sau a adevăratei echivalări cu căsătoria heterosexuală, este obligat să se opună în mod clar şi motivat, şi să revendice de asemenea dreptul la obiecţia de conştiinţă.

– Cum poate fi motivată această atitudine de refuz categoric?
– Acesta este al treilea punct din document, care tratează exact despre argumentele de diferite feluri – cel al justei raţiuni, şi cele de ordin bio-antropologic, social şi juridic – care justifică refuzul catolicilor. Justa raţiune nu poate justifica o lege care nu este conformă cu legea morală naturală: în acest fel, statul nu şi-ar îndeplini datoria de a proteja o instituţie esenţială pentru binele comun, aşa cum este căsătoria.

Una e, de fapt, uniunea homosexuală, ca fenomen privat, şi alta e în schimb recunoaşterea sa legală, ca model de viaţă socială, care ar devaloriza instituţia căsătoriei şi ar face să se piardă perceperea anumitor valori morale fundamentale. În uniunile homosexuale, în plus, lipsesc condiţiile biologice şi antropologice ale căsătoriei şi ale familiei. În ipoteza inserării copiilor, această adopţie ar forţa copiii, deoarece le-ar lipsi un mediu adecvat pentru deplina lor dezvoltare umană.

Din punct de vedere social, acest lucru ar schimba concepţia de căsătorie, cu obligaţia ei de procreare şi de educare, şi acest lucru ar aduce un grav prejudiciu binelui comun, mai ales dacă ar spori incidenţa lor asupra ţesutului social. Din punct de vedere juridic, în fine, cuplurile căsătorite garantează ordinea generaţiilor şi sunt aşadar de un interes public eminent. Nu este la fel şi cu cuplurile homosexuale.

– Concret, care ar trebui să fie atitudinea oamenilor politici în această privinţă?
– Dacă se află în faţa unui proiect de lege favorabil unei astfel de recunoaşteri, parlamentarul catolic are obligaţia de a-şi exprima clar şi public dezacordul, votând împotrivă. Votul favorabil ar fi un act imoral foarte grav. Dacă dimpotrivă, se află în faţa unei legi care este deja în vigoare, trebuie să facă cunoscută opoziţia sa. Dacă abrogarea legii nu este posibilă, s-ar putea implica în sprijinirea propunerilor care urmăresc limitarea prejudiciilor unei astfel de legi şi diminuarea efectelor lor negative pe plan cultural şi al moralităţii publice, cu condiţia ca opoziţia sa personală faţă de astfel de legi să fie cunoscută de toţi şi să evite pericolul scandalului.

Este vorba de un principiu exprimat în enciclica `Evangelium vitae` (1995). Marile culturi ale lumii au acordat mereu o importantă recunoaştere instituţională nu prieteniei dintre persoane, ci căsătoriei şi familiei, ca o condiţie de viaţă stabilă în favoarea unui bine comun precum generarea, supravieţuirea societăţii, educarea şi socializarea copiilor.