750 de ani de la moartea sfintei Clara de Assisi

11.08.2003, Castelgandolfo (Catholica) - Astăzi se împlinesc 750 de ani de la moartea sfintei Clara de Assisi, discipolă a sfântului Francisc, fondatoare a Ordinului Clariselor care astăzi numără, în diferite ramuri ale sale, circa nouă sute de mănăstiri răspândite pe cele cinci continente.

Chiar şi după atâţia ani de la moartea ei, „amintirea acestei mari sfinte continuă să fie vie în inimile credincioşilor”, după cum a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea într-un mesaj pe care l-a trimis Ordinului Clariselor. Cu această ocazie deosebită, „Sfânta Clara îi îndeamnă pe toţi să înţeleagă tot mai profund valoarea vocaţiei lor, care este un dar de la Dumnezeu ce trebuie fructificat”, a adăugat Suveranul Pontif.

Născută la Assisi în jurul anilor 1193-1194 dintr-o familie nobilă, sfânta Clara a primit o educaţie creştină solidă, mai ales de la mama ei Ortolana. Luminată de harul divin, a fost atrasă de noua formă de viaţă evanghelică iniţiată de sfântul Francisc şi fraţii săi, şi a decis, la rândul ei, să întreprindă o urmare mai radicală a lui Cristos. După o scurtă perioadă de căutare, s-a stabilit în mica mănăstire de la San Damiano.

„Clara înţelegea vocaţia sa ca o chemare la a trăi urmând exemplul Mariei, care şi-a oferit fecioria acţiunii Duhului Sfânt pentru a deveni Mama lui Cristos şi a Trupului său mistic”, a subliniat Sfântul Părinte. „Figura Mariei a însoţit drumul vocaţional al sfintei până la sfârşitul vieţii sale”, a adăugat Suveranul Pontif.

Vocaţia clariselor, adică aceea de a trăi conform cu perfecţiunea sfintei Evanghelii, „este o propunere alternativă la nemulţumirea şi superficialitatea lumii contemporane, care adesea pare că şi-a pierdut propria identitate, pentru că nu mai simte că s-a născut din Iubirea lui Dumnezeu şi că este aşteptată de El la comuniunea fără de sfârşit”, a adăugat Papa Ioan Paul al II-lea în mesaj.

În încheierea mesajului său, Suveranul Pontif le-a urat clariselor ca mănăstirile lor să poată fi şi astăzi „amintirea inimii sponsale a Bisericii” (Verbi Sponsa, 1): „mănăstirile voastre să ofere în continuare nevoii răspândite de spiritualitate şi de rugăciune a lumii de astăzi propunerea exigentă a unei depline şi autentice experienţe a lui Dumnezeu, Unul şi Întreit, care să devină iradiere a prezenţei sale de iubire şi de mântuire”.