Reînnoirea Carismatică, între provocări şi dificultăţi (II)

03.10.2003, Castelgandolfo (Catholica) - Continuăm interviul pe care agenţia Zenit i l-a luat Preşedintelui „Serviciilor Internaţionale ale Reînnoirii Carismatice Catolice” (ICCRS), Allan Panozza, după Întâlnirea Internaţională a Reînnoirii Carismatice Catolice, găzduită de Centrul Mariapoli din Castelgandolfo la sfârşitul lunii septembrie.

– ICCRS colaborează cu mişcările ecleziale?
– Majoritatea mişcărilor au apărut în Biserică după Conciliul Vatican II, deşi sunt şi excepţii, ca de exemplu Mişcarea Focolarinilor, care a început în 1943. Reînnoirea Carismatică a început să colaboreze cu multă energie cu mişcările pentru a sluji Biserica. În termeni proprii aş spune că flutură steagul catolic. Trăim un moment în care Biserica Catolică şi preoţia se află sub un puternic atac, iar mişcările ne procură un antidot foarte puternic.

În ţara mea, Australia, împreună cu focolarinii, timp de patru ani am reunit toate mişcările Bisericii la Rusalii. În acest an au fost prezente 35 de mişcări distincte care cooperează şi colaborează pentru a prezenta imaginea carismelor fiecăruia, toate diferite dar îmbinate pentru a fi o Biserică în acţiune. Cred că mişcările sunt cu adevărat Biserica în acţiune.

– ICCRS are perspective ecumenice în activitatea sa?
– Reînnoirea Carismatică catolică a fost în prima linie în relaţiile cu mişcările penticostale. În ultimii 19 ani am avut întâlnire ecumenică anuală nu doar cu mişcările principale, ci şi cu grupurile penticostale pentru o mare celebrare în sărbătoarea Rusaliilor.

Prin dimensiunea Reînnoirii, şi mai ales în iubirea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, am găsit un teren comun pentru a ne concentra asupra a ceea ce ne uneşte – care este Isus -, am identificat ceea ce ne desparte, care este de natură doctrinală. Când ne vom aduna în jurul lui Isus – dar în timpul lui Dumnezeu, nu în timpul nostru -, cred că Biserica va fi una.

Sunt ferm convins de încă un lucru: conform documentelor Conciliului Vatican II, este responsabilitatea catolicilor să ia iniţiativa. Nu putem aştepta ca un frate separat să vină la noi şi să ne spună: `Dorim ceea ce voi aveţi`. Este iniţiativa noastră iar Sfântul Părinte spune acest lucru. Şi tocmai asta facem în cadrul Bisericii noastre: celor care au pierdut credinţa trebuie să li-l prezentăm mai întâi pe Isus, şi prin El să-i facem să pătrundă în viaţa sacramentală a Bisericii şi să-i atragem mai mult.

– Care a fost atmosfera la această întâlnire internaţională a Reînnoirii Carismatice catolice?
– La întâlnire au participat mai mult de o mie de persoane din 73 de ţări. Cred că bucuria şi spiritul de unitate şi de iubire care au fost trăite sunt molipsitoare. Şi dorim să molipsim lumea, nu cu un virus, ci cu iubirea faţă de Isus.