Mâine Papa va canoniza trei misionari

04.10.2003, Vatican (Catholica) - Mâine, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în Piaţa Sfântul Petru din Vatican, cu două săptămâni înainte de Ziua Mondială a Misiunilor, Papa Ioan Paul al II-lea va canoniza trei preoţi misionari: Daniel Comboni, Arnoldo Janssen şi Josef Freinademetz.

Daniel Comboni s-a născut la Limone sul Garda (Brescia – Italia) la 15 martie 1831. A urmat şcoala la Verona, la Institutul întemeiat de preotul Nicola Mazza, unde şi-a descoperit vocaţia la preoţie şi mai ales la apostolatul misionar în Africa Centrală. În 1854 a fost hirotonit preot şi după trei ani a plecat în Africa împreună cu alţi 5 misionari mazziani. Aici s-a dedicat unei neobosite munci misionare, iar în 1867 şi 1872, a înfiinţat Institutul masculin şi respectiv Institutul feminin al misionarilor săi, cunoscuţi mai târziu cu numele de misionari combonieni şi surori misionare comboniene.

Ca teolog al Episcopului de Verona, a participat la Conciliului Vatican I, convingând 70 de Episcopi să subscrie la o petiţie în favoarea evanghelizării Africii Centrale (Postulatum pro Nigris Africæ Centralis). A fost Vicar Apostolic pentru Africa Centrală, iar în 1880 s-a întors pentru ultima oară în Africa, alături de misionarii şi misionarele sale. După un an, la 10 octombrie 1881, pe când avea doar 50 de ani, a murit la Khartoum, răpus de boală.

Arnold Janssen s-a născut la 5 noiembrie 1837 la Goch (Germania). A fost hirotonit la 15 august 1861 pentru Dieceza de Münster şi a predat ştiinţele naturale şi matematica la şcoala secundară din Bocholt. În 1873 a renunţat la învăţământ şi a fondat revista „Micul mesager al Inimii lui Isus”, prin care oferea ştiri din misiuni şi îi îndemna pe catolicii de limbă germană să se implice mai mult pentru misiuni.

În perioada în care Bismarck era cancelarul Germaniei, Biserica a avut mult de suferit, iar Arnoldo Janssen a sugerat ca unii dintre preoţi – care erau persecutaţi – să fie trimişi în misiune. Cu sprijinul mai multor Episcopi, la 8 septembrie 1875, Arnold a inaugurat la Steyl (în Olanda) o casă misionară şi a pus bazele Societăţii Cuvântului Divin. La 2 martie 1879 plecau deja primii doi misionari ai săi în China, unul dintre ei fiind Josef Freinademetz. Conştient de importanţa publicaţiilor pentru a atrage vocaţiile şi pentru a aduna fonduri, Arnold a deschis o tipografie proprie la numai 4 luni de la inaugurarea casei.

La 8 decembrie 1889 a fondat congregaţia „Slujitoarelor Duhului Sfânt”, iar în 1896 a fondat o congregaţie de clauzură, „Slujitoarele Duhului Sfânt ale Adorării Perpetue”. Arnold a murit la 15 ianuarie 1909. Opera sa numără astăzi mai mult de 6.000 de misionari ai Cuvântului Divin care lucrează în 63 de ţări; mai mult de 3.800 de Misionare Slujitoare ale Duhului Sfânt, şi peste 400 de Slujitoare ale Duhului Sfânt ale Adorării Perpetue.

Josef Freinademetz s-a născut la 15 aprilie 1852 la Oies, un sătuc cu cinci case în Alpii dolomitici din nordul Italiei, în Alto Adige. Încă pe când studia teologia la Seminarul Mare din Bressanone a început să se gândească în mod serios la viaţa de misiune. La doi ani după ce a fost hirotonit – la 25 iulie 1875 – a luat legătura cu pr. Arnold Janssen, fondator al congregaţiei misionare „Societatea Cuvântului Divin”.

Cu permisiunea Episcopului său, Josef a intrat în casa misionară din Steyl în august 1878. A primit crucea misionară la 2 martie 1879 şi a plecat în China. A rămas în China până la sfârşitul vieţii, dedicându-se evanghelizării acestui popor asiatic. I-a implicat pe laici în activitatea de catehizare şi a pregătit un manual catehetic în limba chineză pentru ei; de asemenea, s-a implicat în pregătirea spirituală şi în formarea permanentă a preoţilor chinezi şi a misionarilor.

În 1898 s-a îmbolnăvit din cauza epuizării şi a privaţiunilor, şi a fost trimis în Japonia pentru a se reface. S-a reîntors în China puţin mai refăcut, dar nu vindecat pe deplin. În 1907 a preluat administraţia Diecezei, în lipsa Episcopului locului aflat în Europa. În această perioadă a izbucnit o epidemie de tifos, iar Josef s-a molipsit în timp ce îi îngrijea pe bolnavi. S-a reîntors imediat la Taikia, sediul Diecezei, unde a murit la 28 ianuarie 1908. A fost înmormântat sub cea de-a 12-a staţiune a Căii Crucii, iar mormântul său a devenit curând punct de referinţă şi de pelerinaj pentru creştini.