Biserica din China, în drum spre unitate

06.10.2003, Milano (Catholica) - În ciuda persecuţiilor pe care le-a suferit Biserica din China, şi a dificultăţilor creşterii numărului vocaţiilor, sunt semne încurajatoare de unitate, după cum a declarat Episcopul Joseph Zen Ze-kiun de Hong Kong, într-un interviu acordat agenţiei Zenit. Biserica din China este divizată între Biserica aprobată de guvern, numită „patriotică”, şi Biserica din „subteran”, care a rămas în comuniune cu Papa.

– Ce rol geografic şi spiritual poate avea Hong Kong?
– Domnul are planurile lui cu Hong Kong şi cu China. Hong Kong este o poartă pentru Biserică pentru a se reîntoarce în China. Papa a cerut mereu Bisericii din Hong Kong să fie un pod spre China, iar în ultimii zeci de ani am căutat să îndeplinim această misiune.

– Ne puteţi vorbi despre misiunea dumneavoastră pe acest uriaş continent?
– În 1984, după o lungă absenţă din China – cu excepţia unor scurte vizite la Shanghai în 1974 – am cerut să predau în seminarele Bisericii oficiale din China. În cele din urmă, după patru ani de aşteptare, am primit autorizaţia. Era la sfârşitul anilor `80, după episoadele de la Tiananmen – guvernul avea nevoie să arate o faţă diferită şi să promoveze vizitele în China. Am întreprins multe călătorii în China din 1986 până în 1996, rămânând acolo câteva luni pe an. După seminarul din Shanghai, unde am început în 1993, ni s-au deschis alte porţi. Era o mare îmbogăţire reciprocă.

Ni se dădea posibilitatea unei formări mai solide a lor, dar în acelaşi timp am primit o mare lecţie de credinţă, care a fost pusă la încercare de persecuţie. Părea că noi suntem binefăcătorii; de fapt, eram conştienţi că primeam mult! Succesul Conciliului Vatican II se datorează şi el suferinţei multor Biserici persecutate.

– Este greu de vorbit despre Biserica din China. Care este situaţia actuală?
– Pentru mult timp, Biserica din China a fost o Biserică a tăcerii. Totuşi, astăzi, datorită unui pas înainte care a fost făcut, ea are glas. Realitatea Bisericii pe care am văzut-o este consolatoare. În trecut, nu puteam vizita Biserica „din subteran”; mergeam în seminariile administrate de Biserica „oficială”, dar am simţit că în inima sa această Biserică a fost şi este cu Roma. Atunci când guvernul ne-a permis să-l menţionăm pe Papa în rugăciunile noastre, am simţit multă emoţie printre catolici. În China, prima rugăciune a credincioşilor este pentru Papa, deoarece au rămas credincioşi Romei. Bineînţeles, nimeni nu spune acest lucru în mod public, atâta timp cât guvernul pretinde că nu ştie de acest lucru.

În ultima vreme, şi din aceste motive, situaţia Catolicilor din China s-a înrăutăţit. Cele trei documente aprobate în martie, referitoare la „funcţionarea” Bisericii „oficiale” şi la organismul responsabil cu controlul acesteia, sunt îngrijorătoare. Situaţia din seminare este cea mai dureroasă. În prezent, guvernul este mai sever decât în trecut – deşi în China este o vorbă, „Când drumul e îngust, ştii că se va lărgi” şi invers. Pot să dau câteva exemple. Episcopul din Xian este un sfânt, dar când în 2000 s-a opus consacrării a cinci episcopi neautorizaţi de Papa, a fost „pedepsit”: i s-a interzis să mai predea în seminarele sale. În Hebei, există un seminar mare cu 200 de locuri, dar numărul seminariştilor este menţinut strict la 29, în ciuda numărului mare de vocaţii.

– Care sunt perspectivele de viitor?
– Cred că noii lideri nu au avut şansa să asume controlul şi să-l exercite pe deplin. Mulţi din oamenii lui Jiang Zemin încă mai au o funcţie. Numai atunci când noua conducere va definitiva transferul puterii, vom putea evalua situaţia. Poate că noii lideri vor introduce îmbunătăţiri în politica religioasă! Primi paşi, începând cu motoul „Nimeni nu este mai presus de Constituţie”, sunt încurajatori.

În orice caz, situaţia din Hong Kong nu este mai plăcută. Din punct de vedere religios, libertatea este garantată şi nu există restricţii, dar climatul social şi politic este dificil, mai ales după problema din articolul 23, care i-a permis guvernului local să se comporte cu aroganţă. În prezent, printr-o manevră neonestă, autorităţile de la Hong Kong încearcă să ia de la Biserică controlul asupra şcolilor catolice – circa 300 în oraşul Hong Kong, unde studiază 25% din numărul total de elevi – care au fost supuse prin lege statului care îi plăteşte pe profesori şi menţine clădirile. Următoarea luptă va fi pe această temă. Am scris recent un articol în săptămânalul diecezan; vom vedea care sunt consecinţele.