Călugări francezi studiază raportul cu societatea în schimbare
22.10.2003, Paris (Catholica) - În zilele de 17şi 18 octombrie, Conferinţa Superiorilor Majori din Franţa s-a reunit la Paris într-un Simpozion pe tema „Congregaţiile şi societatea franceză: de la un secol la altul”. În timpul simpozionului, călugării au ajuns la concluzia că situaţia din Franţa de la începutul secolului trecut, cu legile care au suprimat ordinele şi congregaţiile religioase, constrângându-le să se reînnoiască profund, este oarecum asemănătoare cu situaţia de astăzi, în care persoanele consacrate sunt bine acceptate, dar nu reuşesc să fie o prezenţă incisivă în societate.
În prima parte a simpozionului, care a avut caracter istoric, au fost analizate legile împotriva congregaţiilor, care au dus, în 1901, la desfiinţarea acestora. Aceste legi, după cum au amintit participanţii, s-au născut dintr-o profundă mentalitate antireligioasă, de persecuţie dar mai ales de adevărată lipsă de înţelegere faţă de finalităţile vieţii religioase. “Este greu pentru un guvern să găsească un loc unde să situeze persoanele consacrate, atât ca indivizi cât şi ca instituţii”, a explicat agenţiei “Vidimus Dominum” pr. José Maria Arnaiz, SM, secretar al Uniunii Superiorilor Generali.
După ce s-a discutat despre “reintegrarea” care a avut loc în secolul trecut după cel de-al II-lea război mondial, ultima parte a lucrărilor a fost dedicată analogiilor cu situaţia actuală şi perspectivelor de viitor, o temă la care pr. Philippe Lécrivain, SJ, şi pr. Jean-Paul Durand, OP, au adus o contribuţie semnificativă. Analiza efectuată a dovedit că deşi viaţa consacrată este bine înrădăcinată în societatea franceză, din punct de vedere instituţional, aceasta trebuie totuşi să se confrunte cu marea provocare a dificultăţii de a se face văzută, în ciuda faptului că 40% dintre centrele scolastice din Franţa sunt gestionate de congregaţii religioase.
Pr. Lecrivain, SJ, a subliniat că scăderea demografică generală şi reflectarea acesteia, ca o consecinţă, asupra vocaţiilor, configurează o situaţie de “provocare” şi de “încercare”, ca cea de la începutul secolului trecut, care constrânge congregaţiile şi ordinele religioase să se gândească la viitor doar ca posibilitate de reînnoire. În timpul simpozionului au mai fost subliniate diferite atitudini faţă de scăderea numărului vocaţiilor: unii o suportă sau o acceptă cu resemnare, în timp ce alţii o privesc ca pe o provocare la care vor să răspundă plecând de la o reînnoire a prezenţei şi a mentalităţii.
