Misiunea Bisericii misionare
22.10.2003, Iaşi (Catholica) - Sâmbătă, 18 octombrie, la ora 17.00, în ajunul Zilei Mondiale a Misiunilor, a avut loc în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi o conferinţă susţinută de pr. Thomas J. Ascheman, secretar general al Congregaţiei „Misionarii Cuvântului Divin”, cu tema: „Biserica misionară sau misiunea Bisericii?”.
La conferinţă au fost prezenţi profesori ai Institutului împreună cu seminariştii. Relatorul, de origine americană, a dorit să le împărtăşescă studenţilor anumite aspecte din vasta sa activitate misionară. Specialist în istoria religiilor, sfinţia sa a vorbit despre realitatea generală actuală a Bisericii, accentuând în special viziunea asupra Bisericii din Asia.
Conferinţa a cuprins două părţi principale. În prima parte s-a prezentat situaţia mondială din punct de vedere geografic, demografic şi economic cu ajutorul unor statistici ce au întregit viziunea de ansamblu, pentru ca mai apoi să fie prezentate aspecte ce privesc cultura şi religia din întreaga lume. Demografic, Asia se află pe primul loc. În rest, celelalte prerogative, economice, culturale, politice şi religioase nu fac altceva decât să propulseze în capul listei întreg continentul american. Aici, creştinismul a reuşit să se impună cu succes nu numai în forma sa incipientă, ci şi prin religiile neoprotestante, a arătat pr. Ascheman.
Diferenţa de mentalitate dintre Occident şi Orient face ca valorile să aibă o altă conotaţie. Dacă pentru un european sunt importante libertatea şi responsabilitatea individuală, pentru un asiatic principiile determinante sunt complementaritatea şi simţul colectiv orientat ierarhic. Aceasta nu impiedică faptul religios prezent pe acest teritoriu.
În cea de-a doua parte a conferinţei au fost prezentate cinci puncte pe care relatorul, trăind în Asia, a învăţat să le considere şi să le aplice în munca sa misionară. Înainte de toate este important contextul pentru că în baza acestuia poate fi iniţiat un discurs misionar. Într-o realitate multireligioasă, cum este cea din Asia, este important felul în care se vorbeşte despre Cristos şi revelaţie. Este necesară o adaptare la context care să aducă la un numitor comun limbajele şi expresiile.
Pr. Ascheman a subliniat că astfel se deschide calea unui dialog al cărui limbaj sigur şi eficient este iubirea. Acest dialog se vrea a fi unul interreligios, cultural, care se îndreaptă spre cei marginalizaţi şi spre cei care încă mai caută adevărul. Acest dialog nu devine eficient decât într-o comunicare interpersonală. Contactul direct ajută la înlăturarea prejudecăţilor, şi cele două părţi devin co-responsabile. Pr. Ascheman a menţionat episodul biblic care relatează întâlnirea lui Isus cu femeia samariteană la fântâna lui Iacob, semnificativ în acest sens.
Slujirea caritativă nu face distincţie între religie, culoarea pielii sau statutul social al nimănui, ci pune în practică moralitatea ce alcătuieşte persoana din punct de vedere uman şi, abia pe urmă, îl individualizează din punct de vedere religios. A da o mărturie de credinţă şi speranţă în Isus Cristos nu este doar responsabilitatea celor care sunt autorizaţi să o facă printr-un mandat special din partea Bisericii, într-o formă specializată şi prin intermediul unor instituţii, ci este obligaţia fiecărui botezat. Munca laicului, în acest sens, este extrem de valoroasă deoarece reuşeşte să perpetueze continuu mesajul evanghelic într-o formă mai apropriată, a explicat în încheiere pr. Ascheman.
