Bruno Forte: despre sfinţenie

03.11.2003, Roma (Catholica) - Sâmbătă, Biserica a celebrat solemnitatea Tuturor Sfinţilor, o zi în care îi cinstim în mod deosebit pe toţi cei care se bucură acum de slava cerească. În scrisoarea sa apostolică Novo millennio ineunte, Papa Ioan Paul al II-lea le amintea credincioşilor că sfinţenia este o exigenţă prioritară a vieţii creştine (cf. nr. 30-31). Cunoscutul teolog Bruno Forte vorbeşte tocmai despre sfinţenie, în interviul pe care l-a acordat de curând la Radio Vatican.

– Ce înseamnă sfinţenia pentru creştin?
– În semnificaţia sa originală, sfânt înseamnă „separat”, „consacrat”, adică pus deoparte pentru Dumnezeu. Cel sfânt îi întâlneşte în Dumnezeu, în Dumnezeul lui Isus, adică în Dumnezeu care este iubire, pe fraţii, surorile, tovarăşii săi de drum. Iată de ce ceea ce în alte religii este separare, excludere, în creştinism – tocmai pentru că Dumnezeu este comuniune, Treime, iubire – devine izvorul celei mai profunde comuniuni şi a carităţii faţă de ceilalţi. Un exemplu elocvent din zilele acestea: Maica Tereza de Calcutta, contemplativa lui Dumnezeu, din al cărui izvor îşi trage puterea şi de la această întâlnire se întoarce la ceilalţi. „Fiţi solitari pentru a deveni iubire” ar putea fi sinteza conceptului creştin de sfinţenie.

– Este vreo diferenţă între desăvârşire şi sfinţenie?
– Desăvârşirea poate fi şi un ideal monden, în sensul că omul poate tinde să vrea să fie pe deplin realizat conform a ceea ce i se pare a fi capacităţile, posibilităţile sale. Iată de ce în Evanghelie Isus reia tema desăvârşirii, dându-i însă o dimensiune paradoxală. „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit”, adică după o măsură care în nici un fel nu ar părea posibil de realizat. Dar desigur, Isus a vrut să ne spună prin aceasta ceva important: că nu devenim desăvârşiţi prin puterile noastre. Unica posibilitate de a ajunge la desăvârşire, adică la deplina realizare a inimii noastre neliniştite, a naturii noastre umane, stă în harul şi iubirea lui Dumnezeu, care ne realizează într-o măsură superioară oricărei posibilităţi şi aşteptări proprii.

– Aşadar, pr. Bruno Forte, astăzi, în Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, ce sărbătorim de fapt?
– Sărbătorim trei lucruri. Primul, că cel sfânt prin excelenţă este Cristos. Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, aşadar, este sărbătoarea lui Cristos care prin misiunea sa în istorie face posibilă şi realizarea deplină a creaturii umane, conform planului lui Dumnezeu. În al doilea rând, desigur că pentru fiecare dintre noi este sărbătoarea în care putem redescoperi modelul de sfinţenie după care să ne inspirăm viaţa, conform cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat fiecăruia şi în condiţiile istorice în care fiecare este pus.

Şi, în sfârşit, sărbătoarea Tuturor Sfinţilor este şi sărbătoarea comuniunii Sfinţilor care este Biserica, adică acest popor care prin natura sa este făcut pentru sfinţenie. Biserica se diferenţiază de orice altă societate umană deoarece nu poate să se mulţumească doar să urmeze scopuri pământeşti sau să se realizeze după măsura acestei lumi. Ea este făcută pentru veşnicie, pentru a fi în timp reflectarea umilă dar credibilă a slavei lui Dumnezeu, a iubirii sale faţă de oameni.