Soloviev, un rus care a provocat ortodoxia să se reconcilieze cu Roma (II)

24.11.2003, Steubenville (Catholica) - Continuăm interviul luat de către agenţia Zenit părintelui Ray Ryland. Pr. Ryland este expert în Soloviev, profesor de teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville, şi a publicat de curând o versiune a cărţii lui Soloviev, „The Russian Church and the Papacy” (Biserica rusă şi papalitatea).

– De ce crede Soloviev că unirea cu Roma a fost singura cale prin care Bisericile Răsăritene separate ar fi putut deveni cu adevărate catolice?
– Soloviev, în mod repetat a arătat că Biserica Rusă odată ce a părăsit jurisdicţia Romei a căzut în mod inevitabil sub controlul guvernului. Acesta este destinul tuturor Bisericilor naţionale, a spus el. Singurul mod în care o Biserică naţională – precum Biserica Rusă – poate evita să fie supusă autorităţii statului este de a avea un centru a unităţii în afara statului. Acest centru supranatural al unităţii poate fi numai Roma.

În afară de Roma, conceptul Bisericii Ruse despre Biserica universală este un concept pur logic. „Părţile sale sunt reale, dar întregul nu este altceva decât o abstracţie subiectivă”, spune Soloviev. Ortodoxia Răsăriteană nu este decât o liberă federaţie a tradiţiilor cu aceleaşi idei. În Est, spune Soloviev, sunt numai Biserici naţionale izolate. Numai dacă se întorc la amintitul centru divin al unităţii pot fi cu adevărat catolice.

– Ce a propus Soloviev ca relaţie specifică între Papa şi Patriarhii răsăriteni?
– În secolele dinaintea rupturii dintre Est şi Vest, Papii au recunoscut în mod constant autoritatea Patriarhilor cu jurisdicţiile lor. Soloviev aminteşte, însă, cititorilor săi că în mod repetat, în primele secole, răsăritenii au creat erezii pe care nu le-au putut gestiona. Ereticii au folosit în mod constant puterea împăratului în favoarea lor. Patriarhii puteau combate cu succes ereziile numai când apelau la Papa pentru rezolvarea lor. În consecinţă, ei au recunoscut în mod clar autoritatea lui supremă.

– A crezut Soloviev că Biserica Romano-Catolică ar putea evangheliza Rusia?
– Soloviev nu a discutat în mod explicit despre acest subiect în scrierile sale. În afară de aceasta, cineva ar putea presupune că el nu s-ar fi opus eforturilor de evanghelizare ale Bisericii Catolice în Rusia. El a recunoscut importanţa Bisericilor Catolice Răsăritene căutând personal un preot răsăritean pentru a face actul de supunere faţă de învăţătura şi autoritatea Romei.

– Cum ar fi abordat Soloviev tema deosebită legată de relaţiile catolico-ortodoxe de astăzi?
– Soloviev insistă că în ce priveşte relaţiile lor cu Roma, apologeţii răsăriteni anti-catolici se împart mai ales în negaţii. Religia dumneavoastră, le spune el, constă în a nega „filioque”, Neprihănita Zămislire – în ciuda afrimaţiei acestei doctrine în liturgiile răsăritene – şi jurisdicţia universală şi autoritatea Episcopului Romei. Haideţi să le abordăm, a spus el: „Sunteţi îngrijoraţi înainte de toate pentru ultimul punct. Celelalte, o ştiţi bine, sunt numai pretexte; Suveranul Pontif este adevărata voastră gogoriţă”. Soloviev ar fi fost de acord cu acei teologi ortodocşi răsăriteni care ar fi recunoscut că problema fundamentală dintre ei şi Roma este problema autorităţii.

El i-a provocat pe oponenţii răsăriteni ai papalităţii să ofere o alternativă, un principiu pozitiv al autorităţii pentru Biserică. El râde de insistenţa răsăriteană asupra conciliarismului ca formă proprie a structurii Bisericii. Conciliile ecumenice constituie pentru ei autoritatea finală în materie de doctrină. Dar, spune el, Răsăritul nu a convocat niciodată un conciliu ecumenic şi nici astăzi nu a convocat un asemenea conciliu. Soloviev ar fi adăugat că nici un conciliu ecumenic nu a decretat vreodată că conciliile ecumenice să fie autoritate ultimă pentru Biserică. Într-adevăr, spune el, dacă structura proprie pentru Biserică este conciliară, atunci Ortodoxia Răsăriteană nu are nici „o adevărată constituţie a Bisericii nici o conducere regulată a Bisericii”, până când nu vor convoca un conciliu ecumenic.

Conciliarismul impulsionat de Ortodoxia răsăriteană este incomplet, spune Soloviev. Isus Cristos a întemeiat Biserica sa pe conciliul apostolilor, dar a stabilit şi papalitatea care să permită structurii conciliare să funcţioneze. Soloviev îi îndeamnă în multe feluri pe creştinii ortodocşi ruşi să se reconcilieze cu Roma. El accentuează faptul că Bisericile Ortodoxe păstrează mult acelaşi renume ca şi Biserica Catolică: „Orice este sfânt şi sacru pentru noi [ortodocşii ruşi] este sfânt şi sacru pentru ei [catolici].”

Nu ar trebui să fie diviziuni datorită faptului că pietatea Bisericilor Ortodoxe este în mod esenţial contemplativă, în timp ce Biserica Catolică este mai activă. Faptul că aceste pietăţi sunt complementare ar trebui să fie o forţă pentru unitate, nu diviziune. Dacă Bisericile Răsăritene ar fi reunite cu Roma, nu ar trebui să sacrifice nimic din moştenirea lor unică. Soloviev le vorbeşte acelora care, ca şi el, tânjesc după Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Aceste persoane trebuie să tânjească şi după papalitate şi după Biserica universală, care sunt mijloace numite de Dumnezeu pentru a aduce Împărăţia sa pe pământ.