Oraş Nou – decembrie 2003
12.12.2003, Bucureşti (Catholica) - Pentru Crăciunul din acest an, redacţia revistei Oraş Nou editată de Mişcarea Focolarelor, în numărul pe decembrie al revistei, ne propune „să ne pregătim pentru Crăciun nu doar prin lucruri extraordinare, ci mai ales printr-o trăire personală, cu îndemnul de a crea în casele, parohiile, mănăstirile, grupurile noastre, peste tot unde trăim sau lucrăm, spiritul cel mai adânc şi autentic al Crăciunului, spiritul familiei, spiritul iubirii pentru cei apropiaţi şi pentru toţi cu care ne întâlnim”.
Acest număr aniversează împlinirea la 7 decembrie a 60 de ani de la naşterea Mişcării Focolarelor, şi este publicat un interviu cu Chiara Lubich, fondatoarea acestei Mişcări. La întrebarea: „Ce anume îţi sugerează această aniversare?”, ea răspunde: „Mă face să rămân într-o tăcere plină de adoraţie pentru uimirea de a fi văzut în aceste decenii, sub ochii mei, luând naştere, crescând şi dezvoltându-se o Operă a lui Dumnezeu care dintr-o mică sămânţă a devenit – Papa Paul al VI-lea deja o vedea astfel – un copac mare care îşi întinde ramurile până la marginile pământului. De aici nevoia mistuitoare de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pe care o am în inimă.”
Rubrica Dialog cu cititorii este intituală în acest număr „Soţul meu vrea să fie liber”, şi răspunde la problema ridicată de o soţie: „Soţul meu doreşte să fie liber pentru sport, călătorii cu prietenii etc., activităţi care deseori îl îndepărtează de familie. Cât de multă libertate să îi acord? Şi responsabilităţile sale?” „Iubirea are două aspecte: să iubim şi să fim iubiţi, care par neconciliabile între ele. Cum împăcăm gratuitatea iubirii cu exigenţa naturală de a primi iubire?… În viaţa în doi, pentru a ajunge la reciprocitate, trebuie să plecăm întotdeauna de la iubirea gratuită; este o lege experimentată de multe familii. Trebuie ca măcar unul dintre cei doi să iubească dezinteresat, sincer, fără să pretindă nimic, respectând exigenţele celuilalt, chiar dacă uneori par a fi colorate de individualism şi egoism. Doar acest tip de iubire va putea fi pentru celălalt asemenea unei lumini şi încet, încet, acesta va fi tentat să reflecteze şi să iubească la rândul său…”
La rubrica Din viaţa Bisericii, sub titlul „Ţinându-ne de mână”, este publicat un interviu acordat de Chiara Lubich cu ocazia beatificării Maicii Tereza de Calcutta, pe care o prezintă ca „regina carităţii”. „Îmi amintesc de prima întâlnire din 1978. Maica Tereza a fost cea care a luat iniţiativa. Auzind despre Mişcarea Focolarelor, a vrut să mă cunoască. Întâlnirea noastră a avut loc la Rocca di Papa. O îmbrăţişare: se părea că ne cunoaştem dintotdeauna. Voia să ştie ceva despre idealul care ne animă. I-am spus puţine cuvinte, iar ea: `Vezi, Chiara, ceea ce tu faci – să duci unitatea în lume, dialogurile… – eu nu pot să fac. În timp ce eu fac ceea ce tu nu poţi să faci`. O frază pe care a repetat-o de mai multe ori de-a lungul anilor.”
