Întâlnirea de la Taizé – întoarcere la originile rugăciunii
24.12.2003, Hamburg (Catholica) - Apropiata întâlnire organizată de comunitatea ecumenică de la Taize, şi la care vor participa zeci de mii de tineri, este văzută ca o ocazie „de aprofundare a dialogului intercultural şi interreligios şi de întoarcere la originile rugăciunii şi Evangheliei”. Declaraţia îi aparţine fratelui Emil, care a vorbit pentru ZENIT despre întâlnirea ce va avea loc între 29 decembrie şi 2 ianuarie la Hamburg.
„Unii profeţi ai răului încearcă să convingă lumea că diferenţele religioase şi culturale sunt înainte de orice un pericol”, a spus el. De fapt „ele reprezintă o bogăţie dacă ştim cum să le folosim pentru a crea ocazii de dialog, schimburi reciproce şi prietenii”. Conform fratelui de la Taize, un veteran în organizarea acestor întâlniri europene, „în rândul tinerilor există o sete de pace, comuniune şi bucurie, dar ei experimentează acestea în izolare şi le consideră uneori ca iluzii ce nu au consecinţe în lumea reală”.
În scrisoarea scrisă de fratele Roger, fondatorul comunităţii de a Taize, către participanţii la întâlnirea de la Hamburg, se spune că „Nu sunt numai conducătorii popoarelor cei ce construiesc viitorul. Chiar şi cel mai sărman dintre cei sărmani poate contribui la construirea unui viitor de pace şi de încredere.” Taize reprezintă o comunitate ecumenică din Franţa care atrage mii de tineri de-a lungului fiecărui an. La trecerea dintre ani, comunitatea organizează întâlnirile în diferite oraşe ale Europei. Aceste evenimente oferă tinerilor ocazia de a se ruga şi de a reflecte împreună mai profund asupra credinţei lor.
„Dorim să fim împreună la Hamburg pentru a merge la originile încrederii care ne ajută să depăşim situaţiile dificile”, a mai spus fratele Emil. „În pregătirea întâlnirii, le-am cerut parohiilor să identifice semnele de speranţă pe care aşteaptă să le împărtăşească cu tinerii din Europa care vor fi oaspeţii lor pentru cinci zile. Această speranţă îşi are sursa în Evanghelie. Nu putem să ne păstrăm speranţa şi bucuria fără să ne iubim unii pe alţii în rugăciune, în Evanghelie. Această speranţă este reînnoită în Dumnezeu. În contextul prezent, acest fapt este mai evident ca oricând.”
