Valoarea salvifică a suferinţei în magisteriul papei Ioan Paul al II-lea
09.01.2004, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Valoarea salvifică a suferinţei în magisteriul papei Ioan Paul al II-lea”, scrisă de pr. Iosif Enăşoae. Cartea reprezintă lucrarea cu care părintele Iosif Enăşoae a obţinut titlul de doctor în teologia spirituală, în anul 2003, la Institutul Pontifical „Teresianum” din Roma.
Despre importanţa acestui studiu ne vorbeşte chiar autorul în prefaţa cărţii: „Suferinţa nu este o simplă problemă, dimpotrivă, este cea care persistă cel mai mult, fiind cea mai tulburătoare dintre problemele existenţiale ale umanităţii; ea are o extindere aproape universală pentru că face parte din viaţa tuturor fiinţelor umane ce se bucură de uzul raţiunii. Doctrina creştină despre tema suferinţei, care are la bază apariţia lui Cristos suferind şi răstignit în istoria omenirii, a cunoscut de-a lungul istoriei Bisericii o aprofundare continuă.”
Pr. Iosif Enăşoae prezintă motivul principal care l-a determinat să întreprindă această cercetare: „dureroasa experienţă a suferinţei trăite de Biserica Catolică din România în perioada persecuţiei comuniste”. „Mărturia fidelităţii faţă de Cristos şi faţă de Biserica sa dată de episcopii români încarceraţi, plătită cu o suferinţă enormă, mulţi fiind nevoiţi să suporte martiriul, ca şi mărturia atâtor creştini persecutaţi m-au inspirat să fac această lucrare de cercetare despre suferinţa creştină.” Dintre documentele pontificale care vorbesc despre realităţile suferinţei creştine, autorul pune în evidenţă Scrisoarea apostolică „Salvifici doloris” a Papei Ioan Paul al II-lea, care este primul document pontifical dedicat în totalitate problemei suferinţei, văzută în lumina învăţăturii creştine.
Orientarea către magisteriul Papei Ioan Paul al II-lea se datorează experienţei bogate de suferinţă a actualului Pontif, începută cu pierderea mamei sale încă din copilărie, mărită de cel de-al Doilea Război Mondial, devenită inseparabilă de existenţa cotidiană în perioada comunismului ateu şi ajunsă la „culme” prin atentatul din 13 mai 1981, ce l-a transformat pe Papa într-un adevărat „expert” în suferinţă.
