Pr. Vasile Mare a trecut la Domnul
06.02.2004, Bucureşti (Catholica) - Ieri, 5 februarie 2004, pr. Vasile Mare, protopopul greco-catolic de Bucureşti, a trecut la cele veşnice. Înmormântarea va avea loc duminică, 8 februarie, în Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti. Buletinul Viaţa Cultelor a publicat la rubrica „In memoriam” câteva date despre pr. Mare, pe care le reproducem integral în continuare.
Născut la 20 aprilie 1919, în satul Vezendiu, judeţul Satu Mare, în familie de greco-catolici, a urmat Şcoala normală la Carei (1932-1937) şi la Oradea (1937-1940), apoi Academia de Teologie din Blaj (1940-1944), luându-şi licenţa în Teologie cu o lucrare despre Sfânta Fecioară Maria în folclorul românesc. A fost consacrat preot la 24 februarie 1946; a activat ca preot ajutător la parohia „Sf. Vasile” din Bucureşti (str. Polonă, nr. 50), de unde a fost scos, împreună cu parohul, în decembrie 1948. Au urmat doi ani şi jumătate de clandestinitate, timp în care a căutat să susţină şi să asiste sufleteşte familiile credincioşilor greco-catolici din Bucureşti, greu încercaţi prin interzicerea Bisericii lor. În perioada aceasta a fost la început fără serviciu, apoi s-a angajat la fabrica „Glucoza” din Bucureşti, unde a fost mai întâi controlor la poartă, pe urmă cantaragiu şi şef de depozit la spirtul denaturat. De aici a plecat în urma unui telefon anonim care îl anunţa că foarte uşor poate fi depistat ca preot greco-catolic. Mai târziu a fost angajat ca dulgher la mina de plumb de la Cavnic, de unde a fost arestat (purtat pe la Ministerul de Interne, Jilava, Canal, Gherla, mina Cavnic – vreme de cinci ani).
După anii de închisoare (1951-1955), s-a întors în sânul familiei sale din Baia Mare; a fost nevoit să se angajeze în diferite munci pentru a asigura cele necesare vieţii sale şi a bătrânei sale mame. Cu greu a reuşit să fie acceptat în Uzina de utilaj minier, unde a început prin a fi muncitor necalificat, apoi strungar (şapte ani) şi în sfârşit proiectant în construcţia de maşini, în urma unor cursuri de calificare la care a participat în afara timpului de lucru. De la eliberare şi până în 1989 şi-a continuat activitatea clandestină de dinaintea detenţiei, de îndrumare şi asistare spirituală a credincioşilor, pretutindeni pe unde l-a purtat viaţa. Lucrări personale are foarte puţine: predici scrise sau numai schiţe de predici, sau prelegeri pentru mici grupuri de persoane cu viaţă spirituală, destul de numeroase acestea, dar rămase numai în manuscris. A activat în cadrul asociaţiilor religioase ale laicilor: AGRU (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi), ASTRU (Asociaţia Studenţilor Români Uniţi) şi în cadrul Asociaţiilor Mariane, cu caracter spiritual. A fost consultator (canonic) arhidiecezan şi protopop de Bucureşti şi Vechiul Regat.
