Jocurile video sunt periculoase pentru copii
20.02.2004, Toronto (Catholica) - Patru noi studii publicate în SUA au concluzionat că violenţa grafică din jocurile video pot dăuna în mod grav sănătăţii copiilor, au scris săptămâna aceasta mai multe publicaţii americane. „Există o serie tot mai mare de jocuri ultra-violente, iar cercetările arată tot mai clar că ele nu fac bine copiilor”, a declarat profesorul de psihologie dr. Douglas Gentile din Iowa, care a condus unul din cele patru studii.
După ce a intervietat 600 de elevi din Minnesota din clasele a opta şi a noua, Gentile a tras concluzia că tinerii care se joacă pe video timp de nouă ore în medie pe săptămână văd lumea ca fiindu-le ostilă, de unde mai desele conflicte cu profesorii şi irascibilitatea care îi conduce la bătăi cu prietenii lor de aceeaşi vârstă. Şi notele slabe sunt tot un rezultat al jocurilor video violente. Un alt studiu efectuat de profesorul de psihologie dr. Jeanne Funk a implicat copii din clasele a patra şi a cincea. S-a obserat că cei care sunt prea expuşi la jocurile video violente au un nivel mai mic de empatie faţă de situaţiile din viaţa de zi cu zi. „Ar putea fi o primă dovadă că jocurile video conduc la o desensibilizare faţă de violenţă”, a declarat Funk.
Un al treilea studiu efectuat în Germania pe elevi din clasa a opta arată că jocurile video sunt responsabile în parte de agresivitatea copiilor, în timp ce un al patrulea studiu a dovedit că şi doar 10 minute de jucat Doom (dacă nu ştiţi ce este întrebaţi-vă copiii, vă vor explica ei) este de ajuns pentru a-i face pe copii mai înclinaţi spre agresiune şi acţiune. În fine, Associated Press a anunţat săptămâna aceasta că sistemul de rating folosit de Entertainment Software Rating Board (ESRB), conform unui alt studiu, nu este chiar ortodox: multe jocuri figurează ca „pentru tineri”, dar în ele se regăsesc sex, alcool şi droguri, ca teme.
Gentile afirmă că părinţii trebuie să acorde o mai mare atenţie la jocurile video din mâinile copiilor lor, şi la timpul petrecut cu ele. „Există o serie de factori de risc ce conduc la comportamente violente şi agresive. Diferenţa între violenţa din media şi cea din viaţa reală este că prima poate fi controlată. Părinţii pot spune: `Gata, închide televizorul` sau `De acum nu te mai joci cu acest joc video`.”
