„Patima lui Cristos” – efect la scară planetară

12.03.2004, Roma (Catholica) - Filmul lui Mel Gibson, fără să fie catolic (nici filmul şi nici regizorul), a reuşit să afecteze pe plan mondial Biserica Catolică. Efectele sunt până la nivel înalt: deşi acum o lună şef-rabinul Romei, Ricardo Di Segni, l-a invitat pe Papa la o a doua vizită în Sinagogă – după cum informează „Famiglia cristiana” -, acum această invitaţie stă sub semnul întrebării după refuzul primit de evreu la cererea ca Vaticanul să condamne filmul.

Sfântul Scaun nu s-a pronunţat oficial privitor la film, dar mai multe personalităţi marcante din Curia Romană au vorbit elogios despre realizarea lui Mel Gibson. Există însă numeroase Conferinţe Episcopale care au emis reacţii oficiale privitoare la film. După SUA şi Canada, care au evitat să recomande sau să critice filmul, şi mai mult au insistat pe a reaminti lumii despre documentul „Nostra Aetate” al Conciliului Vatican II, au urmat în întreaga lume reacţii majoritatea favorabile. Un exemplu este Conferinţa Episcopilor Filipinezi, care a declarat că sprijină filmul. Arhiepiscopul de Manila a spus că l-ar recomanda tuturor filipinezilor.

O reacţie interesantă a venit din partea Episcopilor catolici din Noua Zeelandă, care au cerut comisiei ce stabileşte audienţa filmelor să modifice limita minimă de la 17 ani la 15 ani. Lyndsay Freer, directorul biroului media al Conferinţei Episcopale din această ţară, a declarat că mulţi profesori şi cateheţi şi-au exprimat dorinţa de a merge cu elevii la film, convinşi de puterea filmului. Apoi sunt numeroase exemple de parohii catolice, dar şi anglicane, care au distribuit gratuit bilete la film. În toate ţările, înainte de premieră, Episcopii catolici au avut parte de o reprezentaţie specială, doar pentru ei. Va fi aşa oare şi în România?

O reacţie aparent negativă a venit din partea Episcopilor catolici din Germania, fapt ce poate fi într-un fel înţeles după istoria delicată a relaţiilor germani-evrei. Filmul a fost declarat problematic, exprimându-se teama de a nu încuraja anti-semitismul. Concluzia oficială nu este însă neapărat negativă, doar se atrage atenţia că, pentru a înţelege filmul, spectatorul are nevoie de informaţii suplimentare. Şi Episcopii catolici din Brazilia au fost mai reticenţi faţă de film. Iar un cunoscut avocat evreu din Brazilia, Jacob Pinheiro Goldberg, a cerut Ministerului Justiţiei interzicerea acestui film.

Avocatul evreu a recunoscut că a văzut o copie piratată a filmului. Şi în România filmul circulă deja prin căminele studenţeşti – putând fi descărcat de pe Internet – şi a fost văzut deja de mulţi, deşi data lansării este incertă. În timp ce unii afirmă că filmul va fi lansat la 9 aprilie, informaţia nu este confirmată, ci chiar infirmată de unele surse. Alegerea datei de 9 aprilie este însă şi neinspirată: în Vinerea Mare este greu de imaginat cine va alege să meargă la film. Iar cine nu merge în primele zile, va mai merge în zilele de Paşti – zile de sărbătorire a Învierii – să vadă un film despre suferinţele lui Isus din Săptămâna Mare? Cu siguranţă că sincronizarea nu ar fi cea mai bună: recomandabil ar fi ca filmul să ajungă în România înainte de Duminica Floriilor.

Filmul are toate şansele ca şi în România să aducă în sălile de cinema persoane care nu au mai călcat acolo de zeci de ani. Reclama făcută de spectatori continuă să aducă mari mulţimi de spectatori la „Patima lui Cristos”. Şi se estimează că cei care l-au văzut în premieră în Miercurea Cenuşii vor mai merge odată la el în Săptămâna Mare. Fiind un film care nu „expiră”, acest film va deveni un clasic al perioadei Postului Mare, an de an. Deja calculele arată că Mel Gibson poate să nu mai lucreze pentru tot restul vieţii: veniturile sunt incredibile. Iar Hollywood-ul este uimit: un film cu temă religioasă reuşeşte să fie atât de rentabil comercial!

Probabil că pe viitor vor apărea tot mai multe filme pe teme biblice. Dacă pentru alte filme trebuie plătit scenariul original, în acest caz Biblia aparţine tuturor. Este un start mai ieftin. Dar desigur, pentru reţeta succesului este nevoie şi de credinţă, pusă de Mel Gibson cu mare dărnicie.