PS Petru Gherghel în vizită în Italia şi Kenya

18.03.2004, Iaşi (Catholica) - În perioada 14 februarie – 8 martie, PS Petru Gherghel, însoţit şi de pr. Claudiu Iştoc, a efectuat o vizită în Italia, apoi a mers în Africa, în zona unde activează cei doi misionari români, pr. Eugen Blaj şi pr. Isidor Mârţ. La întoarcerea în ţară, Excelenţa sa a avut bunăvoinţa să răspundă la câteva întrebări puse de pr. Cornel Cadar. Din interviul publicat pe Ercis.ro am ales câteva întrebări şi răspunsuri.

– Recent v-aţi întors din călătoriile din Italia şi Kenya. Care au fost scopul acestor vizite?
Între 14 februarie şi 8 martie am avut bucuria să ajung din nou la Roma, să particip la întâlnirea Episcopilor din întreaga lumea (Amici dei Focolarini), care s-a ţinut la Centrul Mariapolis de la Castel Gandolfo, ca apoi să îl întâlnesc pe Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea. La această întâlnire au participat şi sora Valeria Doboş, superioara generală a Institutului Diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, câteva surori din ţară şi din Italia, şi câţiva preoţi, clerici şi seminarişti, care lucrează, studiază sau se află pentru moment în Roma. Audienţa la Sfântul Părinte a avut loc în ziua de miercuri, 18 februarie, şi a fost marcată de două momente: de binecuvântarea apostolică pe care am primit-o cu toţii şi de o fotografie de grup în jurul Sfântului Părinte, păstorul Bisericii Universale, bucuros să-şi readucă aminte de ţara, poporul şi Biserica noastră locală, din România şi de la Iaşi. Bucuria cea mai mare au simţit-o surorile institutului nostru care au avut astfel posibilitatea să primească o dată cu recunoaşterea oficială a Congregaţiei pentru Viaţa Consacrată şi Institutele de Viaţă Apostolică şi binecuvântarea specială a suveranului pontif.

– Aţi fost pentru a doua oară în vizită în Kenya (prima dată în perioada 8-18 ianuarie 1997). Ce aţi găsit schimbat faţă de prima vizită? Povestiţi-ne, vă rugăm, etapele vizitei.
– E adevărat că am mai vizitat o dată Kenya, în anul 1997, împreună cu Episcopul de Padova, Antonio Mattiazzo, oprindu-mă atunci doar în centrul ţării, în jurul muntelui Kenya, în zona de misiune a părinţilor padovani. A fost o primă vizită de cunoaştere a realităţii unei misiuni cu o activitate bogată şi îndelungată, cu multe şi multiple realizări şi cu noi perspective. E drept că între timp teritoriul acestei misiuni administrate de preoţi „fidei donum” din Italia, Padova, a devenit de anul trecut dieceză de sine stătătoare, iar coordonatorul misiunii părinţilor padovani de atunci, don Luigi Paiaro, a devenit Episcop pentru noua dieceză. Aici au început încă înainte de anul 2000 să lucreze doi părinţi misionari ai diecezei noastre: pr. Eugen Blaj şi pr. Pavel Chelaru şi era normal să trec şi să-i mulţumesc părintelui Luigi, actualmente Episcop de Nyahururu, pentru serviciul făcut şi pentru disponibilitatea în a le arăta preoţilor noştri arta activităţii misionare.

De data aceasta scopul prezenţei mele a fost vizitarea unei alte regiuni din Kenya, mai la nord-est, adică Dieceza de Marsabit, unde între timp Episcopul acestei dieceze a încredinţat părintelui nostru misionar Eugen Blaj, ajutat de pr. Isidor Mârţ o parohie mare, Maikona, cu foarte multe filiale şi cu multe, multe perspective de primă evanghelizare. Pot spune că am descoperit cu adevărat o lume nouă pe care nu o cunoşteam, chiar dacă mulţi ne-au vorbit despre ea, cum ar fi Episcopul nostru auxiliar Aurel, care a făcut o vizită în anul 2001, şi ceilalţi părinţi care au vizitat acele locuri. Chiar şi misionarii noştri mi-au vorbit despre Maikona, despre activitatea lor şi despre problemele cu care se confruntă, dar toate rămăseseră la nivel de informaţii generale şi în mare măsură departe de mine. Acum le-am văzut cu ochii mei şi m-au impresionat cu adevărat întipărindu-se în memorie pentru mult timp. […]

– Care este situaţia catolicilor din Kenya?
– Creştinii din Kenya numără 33% din populaţie, dintre care 26% sunt catolici, adică 6.639.000, cei mai mulţi rămânând încă animişti, aproximativ 60%. Musulmanii sunt în număr mai mic, 6% din totalul populaţiei Kenyei, care în anul 2000 era de 29.008.000 locuitori. Evanghelia câştigă din ce în ce mai mult teren, iar creştinismul a adus şi aduce popoarelor din Africa şi din Kenya zorii unei noi civilizaţii şi ai unei vieţi mai bune şi mai demne.

– Cum primesc africanii evanghelia?
– Actualmente mesajul evangheliei, eliberat de influenţele elementului politic colonizator, este deosebit de bine primit, iar rolul misionarilor rămâne ca o adevărată operă de civilizaţie care, salvând valorile tradiţionale, le oferă, pe lângă o semnificaţie nouă, şi capacitatea de a contribui la formarea omului nou cu un suflet deschis pentru valorile spirituale.

– Care este rolul laicilor în zonele vizitate?
– Am putut constata că fără laici, fără cateheţi, ridicaţi şi pregătiţi din rândul localnicilor, prezentarea şi propunerea mesajului evanghelic ar avea un rezultat mai scăzut. Cateheţii reprezintă pentru misionari legătura directă şi binefăcătoare cu populaţia diferitelor triburi care, ajungând să cunoască persoana lui Cristos şi mesajul său, se deschid cu totul evangheliei şi vieţii de credinţă.

– În ce sens se poate spune că s-au pus bazele unei misiuni române în Kenya?
– Ne bucurăm să spunem că deja s-au pus bazele unei misiuni administrate de preoţii noştri, iar episcopul Ambrogio Ravasi este deosebit de fericit şi bucuros pentru această colaborare. Se vorbeşte deja despre curajul şi iniţiativele deosebite ale părintelui Eugen şi ale părintelui Isidor. Ei coordonează deja un teritoriu foarte mare cu distanţe de peste 130 de km de la centrul Maikona şi au foarte multe iniţiative pastorale şi sociale în diferite manyate – localităţi provizorii ale acestor nomazi ce se ocupă cu creşterea vitelor şi păstoritul.

– Mai este nevoie de misionari în Kenya, în Africa? Vor fi trimişi alţii din Dieceza de Iaşi?
– Am convenit cu părinţii noştri misionari, dar mai ales cu Episcopul de Marsabit, Ambrogio Ravasi, să trimitem un al treilea preot şi, dacă e posibil, şi doi laici, care să-i ajute în diferite proiecte educative, sanitare şi sociale. De asemenea, am analizat şi posibilitatea de a găsi câteva surori din dieceza noastră care să-i ajute pe misionarii noştri în domeniul pastoral, catehetic şi social. Pentru aceasta se cere o pregătire cu totul specială, o carismă deosebită şi un curaj mare pentru o iubire fără margini. Implorăm şi aşteptăm lucrarea Duhului Sfânt.