Pastorala de Paşti: PS Petru Gherghel
05.04.2004, Iaşi (Catholica) - Scrisoarea pastorală de Paşti din acest an a Episcopului romano-catolic de Iaşi, PS Petru Gherghel, este intitulată „Faţa ta, Doamne, o caut!”, şi are ca motto citatul evanghelic: „Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul!” (Ioan 20,20) „Oamenii, chiar de la început, au primit în ei chipul lui Dumnezeu, deoarece ei sunt creaţi după chipul şi imaginea sa, iar creştinii care au primit Botezul se învrednicesc să poarte în ei chipul Fiului lui Dumnezeu, devenind fii ai aceluiaşi Părinte ceresc. Demnitatea omului se bazează tocmai pe această asemănare a sa cu însuşi Dumnezeu care se oglindeşte în el. Această strălucire se poate şterge sau întuneca prin păcat, prin uitare sau încărcarea cu alte imagini ce se suprapun peste imaginea primară”, explică Preasfinţia Sa.
„Atunci când noi îl vedem pe Cristos”, continuă PS Petru, „de fapt îl întâlnim şi-l vedem pe Tatăl, după cum ne asigură însuşi Isus când spune: `Cine mă vede pe mine îl vede pe acela care m-a trimis` (In 12,45). Dumnezeu cel nevăzut se face vizibil prin însuşi Fiul său care a venit pe pământ pentru ca noi să cunoaştem puterea lui Dumnezeu (cf. 1Cor 1,24). Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea sa (cf. Gen 1,27) şi `atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el să nu moară, ci să aibă viaţa veşnica` (In 3,17). Cu alte cuvinte, omul are posibilitatea să se bucure în veşnicie de Dumnezeu şi de imaginea sa.”
Episcopul aminteşte apoi două producţii cinematografice: filmul lui Franco Zefirelli – Gesu di Nazareth; şi „Patima lui Cristos” a lui Mel Gibson, pentru a arăta că „Oamenii de astăzi doresc `să-l vadă pe Isus`, să-i cunoască misterul; aşteaptă de la el o intervenţie, o schimbare. Unde îl vom găsi pe Cristos, cum îl vom putea întâlni şi vedea, cine ne va putea vorbi despre el?” Răspunzând la aceste întrebări, PS Petru subliniază: „mai ales trebuie să-l vedem în cei din jurul nostru, în cei slabi şi marginalizaţi, în cei bolnavi şi săraci, în aproapele nostru, într-un chip deosebit, trebuie să-l vedem în Biserică, în fiii Bisericii, în lucrarea lor de mărturie grăitoare”.
Preasfinţia sa vorbeşte în continuare despre chipul lui Isus, aşa cum a fost cunoscut de oameni şi cum s-a întipărit în inimile lor: chip plăpând şi nevinovat; chip frumos şi plin de zel pentru casa Tatălui; chip plin de iubire şi de milostivire; chip îndurerat; chipul celui înviat. În încheiere, Episcopul de Iaşi îndeamnă: „Celebrând şi anul acesta marele mister al morţii şi al învierii glorioase, trebuie să ne înălţăm privirea spre el, să-i privim chipul, faţa sa strălucitoare şi să ne simţim şi noi iluminaţi, încurajaţi şi eliberaţi, convinşi că el ne-a scos şi pe noi din întunericul păcatului şi al morţii şi ne-a făcut părtaşi de învierea lui… Chipul lui Cristos să fie bucuria şi speranţa noastră!”
