Pastorala de Paşti: IPS Lucian Mureşan
09.04.2004, Blaj (Catholica) - „După ce am parcurs o perioadă de zece săptămâni – perioada Triodului, perioadă rânduită de Biserică pentru conştientizarea sensului Postului Mare şi a Săptămânii Mari, iată-ne ajunşi la Paştile cele sfinţite, Paştile cele noi, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Cristos Mântuitorul, Paştile credincioşilor.” Cu aceste cuvinte începe Pastorala de Paşti a Mitropolitului Bisericii Greco-Catolice şi Arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş.
După ce prezintă momentele mai importante ale Postului Mare şi al Săptămânii Mari, IPS Lucian Mureşan ajunge la momentul Învierii: „Ce sărbătorim noi, creştinii, în aceste zile? Învierea lui Cristos şi învierea noastră! Iată de ce sărbătoarea tulbură conştiinţele împietrite, de două mii de ani. Iată de ce, tot de atâţia ani, milioane şi milioane de creştini au depus şi depun mărturie pentru Înviere. Iată de ce Crezul Bisericii, după ce proclamă învierea lui Isus, proclamă şi învierea noastră şi viaţa cea de veci! Paştele lui Cristos este şi Paştele nostru! Pentru aceasta ne copleşeşte bucuria! Să intrăm toţi în bucuria Domnului nostru!”
„Anul acesta”, se aminteşte în finalul pastoralei, „Blajul şi întreaga Provincie Mitropolitană sărbătoresc 250 de ani de la întemeierea, de către urmaşul lui Inocenţiu Micu, episcopul Petru Pavel Aron, a primei şcoli româneşti sistematice din Transilvania, deschisă la Blaj, la 11 octombrie 1754. Am marcat acest eveniment şi pe calendarul nostru de perete. Biserică, Şcoală, Naţiune! Acestea au fost punctele forte ale Bisericii Blajului. Iar dacă Biserica noastră a supravieţuit tăvălugului materialist-ateist, iar astăzi se străduieşte, în ciuda oricărei oprelişti, să se aşeze în rosturile ei, se datorează acelui spirit făurit în şcolile Blajului, spirit mai tare decât orice opresiune.”
Finalul pastoralei o invocă pe Maria: „Bucuroşi de Înviere, privim spre Maica Domnului, cea care este modelul Bisericii şi mama noastră. Ea ajută să crească în noi virtutea speranţei. Speranţă în mai bine pentru toţi oamenii, în această lume, şi speranţă în moştenirea Împărăţiei de sus, cea pregătită nouă prin patima şi Învierea lui Isus. Pe fiecare dintre voi vă întâlnesc în bucuria salutului pascal: Cristos a înviat!”
