Slujbă de mulţumire la Belgrad
12.05.2004, Bucureşti (Catholica) - IPS dr. Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei, şi PS Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal şi secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, au participat în zilele de 8-10 mai 2004 la celebrările de la Belgrad prilejuite de două evenimente importante din viaţa poporului sârb şi a Bisericii Ortodoxe Sârbe: încheierea construcţiei Catedralei patriarhale din Belgrad, şi împlinirea a 200 de ani de la insurecţia sârbă împotriva otomanilor, din 1804, care, sub lozinca „Pentru cinstita cruce şi libertatea de aur”, a pus bazele statului creştin modern al Serbiei.
Momentul de vârf al celebrărilor a fost reprezentat de Sfânta Liturghie şi un Te Deum oficiate duminică, 9 mai, în noua Catedrală patriarhală din centrul capitalei Serbiei, aflăm din buletinul religios Viaţa Cultelor. Pentru această aniversare, Biserica Ortodoxa Sârbă a hotărât mai multe canonizari, ale unor ieromonahi şi laici care au suferit pentru credinţa ortodoxă în timpul celui de al doilea război mondial şi în perioada regimului comunist. La evenimentele de la Belgrad au participat Întâistătători sau alţi înalţi ierarhi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe surori, precum şi reprezentanţi ai altor confesiuni creştine.
De la Bucureşti, Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat Sanctităţii Sale Pavle, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, precum şi participanţilor la manifestările aniversare, un mesaj în care îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru faptul ca „la acest început al celui de al treilea mileniu creştin, Părinţii Ortodoxiei sau reprezentanţii ei să se întâlnească pentru a exprima bucuria comuniunii noastre, în darul sfânt al libertăţii, după deceniile de confruntare cu prigonitorii Bisericii lui Hristos şi ai slujitorilor ei.”
Preafericitul Teoctist afirmă în continuare că, „în aceste vremuri marcate de frământări ale conştiinţei oamenilor şi de răsturnări ale ierarhiei valorilor, în acest spaţiu al Balcanilor sfinţit şi resfinţit de sângele martirilor, moşilor şi strămoşilor noştri, suntem datori să găsim noi mijloace de pastoraţie, astfel încât mărturia noastră comună să răspundă nevoii de păstrare atât a credinţei ortodoxe, cât şi a unităţii panortodoxe”. „Istoria noastră comună, care de multe ori ne-a pus în faţă aceleaşi provocări sau probleme, ne arată cât se poate de clar că şi unii şi alţii am luptat atât pentru emancipare naţională, cât şi pentru apărarea credinţei celei adevărate”, mai subliniază Patriarhul BOR spre încheierea mesajului său.
