IPS Robu despre Sf. Anton de Padova

01.06.2004, Bucureşti (Catholica) - Situl Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti, ARCB.ro, a publicat cu data de ieri un mesaj al IPS Ioan Robu cu ocazia sosirii pe teritoriul Arhidiecezei a relicvei Sf. Anton de Padova. „Venind, prin bunăvoinţa Ordinului Franciscan, relicva Sfântului Anton în Arhidieceza noastră ca şi în alte dieceze din ţară, îi mulţumim lui Dumnezeu că `l-am cunoscut` pe acest sfânt încă din copilărie”, spune IPS Robu în începutul mesajului, deschizând calea amintirilor.

„Îmi amintesc cum mi se aprindea imaginaţia când auzeam despre minunile săvârşite de el şi că Sfântul Anton te ajută la găsirea lucrurilor pierdute. Pentru câte nu l-am rugat! Aş putea spune că el este un sfânt, printre alţii, care m-a însoţit, mai întâi în copilărie şi în tinereţe, ajutându-mă cu exemplul lui să-mi întăresc vocaţia la preoţie, apoi, mai târziu, ca preot şi ca episcop, nu mi-am micşorat niciodată admiraţia şi rugăciunea încredinţată lui. Ca preot am predicat de multe ori despre viaţa, minunile şi puterea de mijlocire a Sfântului Anton şi le-am recomandat multora să recurgă la mijlocirea lui deosebit de puternică. Vicar fiind la Craiova şi la Catedrala Sfântul Iosif, am putut să cunosc atâtea situaţii în care apărea vizibilă intervenţia Sfântului Anton.”

„Imi rămân pentru totdeauna fixate în memorie serile de marţi cu devoţiunea către Sfântul Minunilor, când copii, tineri şi bătrâni se adunau în biserică pentru a-l ruga şi lăuda recitând litaniile de invocare a marelui Sfânt. Iar de 13 iunie, sărbătoarea Sfântului Anton, se sfinţeau crinii, aşa cum se obişnuieşte şi acum în comunităţile noastre. De asemenea, tot la 13 iunie se sfinţeau şi copiii. Erau momente aparte, simţite şi trăite cu credinţă de comunităţile care se adunau la biserică de sărbătoarea Sfântului Anton. şi azi se continuă această tradiţie.” Mesajul continuă cu o constatare tristă: „Crini de sfinţit se găsesc în fiecare an. Dar copii de sfinţit… Aceştia sunt tot mai puţini chiar şi-n parohiile catolice.”

„Am putut de ani de zile să observ acest lucru care aduce asupra comunităţilor noastre şi asupra ţării o tristeţe de care acum şi-n viitor nu ştiu cum vom scăpa. Dacă nu vorbim despre acest lucru înseamnă că ne prefacem că nu vedem. Nu vreau să continui acum acest subiect. Îndemn familiile noastre să mediteze această temă. Îndemn preoţii noştri ca în catehezele şi predicile obişnuite, la confesional şi în convorbirile cu credincioşii să nu ocolească acest subiect, adevărat, foarte delicat, dar obligatoriu, imperios de adus în discuţie. Dacă nu vorbim noi credincioşii, preoţii, învăţătorii şi profesorii despre viitorul comunităţilor noastre şi despre viitorul ţării, cine să vorbească? Dacă tăcem noi, vor vorbi pietrele, dar va fi prea târziu. Şi-l îndemn şi-l rog în aceste zile pe sfântul Anton să încurajeze familiile tinere să aibă crini-copii în casa lor; să fie atrase familiile noastre de miracolul vieţii şi să nu deschidă ele nimănui genunile morţii.”

Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti îşi încheie astfel mesajul: „Fii binevenit, Sfinte Antoane, în Arhidieceza noastră şi-n ţara noastră. Binecuvântează familiile noastre spre creştere şi dăinuire. Mijloceşte de la Dumnezeu mult har pentru familiile Bisericii şi ale Tării. Binecuvântează-i cu mijlocirea ta pe toţi copiii şi tinerii de azi şi de mâine şi fă din ei adevăraţi crini ai vieţii. O, Mare Făcător de Minuni, mijloceşte de la Domnul pentru noi toţi o viaţă senină şi încrezătoare acum şi-ntotdeauna.”