Când e cu cineva, Papa există doar pentru acea persoană

05.07.2004, Vatican (Catholica) - Părintele capucin Raniero Cantalamessa şi-a celebrat recent 25 de ani de când este predicator al Casei Papale, o activitate ce îi permite să fie în anumite perioade foarte aproape de Papa Ioan Paul al II-lea. Această funcţie, a mărturisit predicatorul, „m-a stimulat să îmi reînnoiesc stilul de predicare, interesele mele, căutând întotdeauna să discern semnele timpurilor, provocările şi marile probleme ale Bisericii, pentru a putea reflecta asupra lor”.

Pr. Cantalamessa, cu ocazia aniversării sus amintite, a depănat câteva amintiri la Radio Vatican despre momentele când a predicat Papei. „Faptul că Papa îşi găseşte timp să asculte predicile unui simplu preot este un exemplu de extraordinară umilinţă”, a spus părintele capucin. „Îmi amintesc că la un moment dat Papa nu a fost prezent în două vineri consecutiv, aflat fiind într-o călătorie în America Centrală. Când s-a întors, la sfârşitul predicii mele, s-a despărţit de secretari şi a venit la mine să îşi ceară scuze că a pierdut două predici.” Pr. Cantalamessa a mai povestit: „Nu voi uita niciodată momentul când am predicat pentru prima oară în Sf. Petru, şi mi-am dat seama că trebuie să vorbesc încet pentru că vocea mea reverbera şi provoca un puternic ecou. Dar vorbind încet am vorbit şi mai rar, iar predica a durat cu 10 minute mai mult decât era programat.”

„Prefectul Casei Pontificale era îngrijorat, pe bună dreptate, şi se tot uita la ceas. A doua zi, după cum mi-a povestit chiar el, Papa l-a chemat şi i-a spus foarte politicos că atunci când cineva ne vorbeşte în numele lui Dumnezeu, nu trebuie să ne uităm la ceas.” Pr. Cantalamessa a declarat: „Acesta este un aspect care mi-a impresionat foarte mult la Sfântul Părinte: pare că niciodată nu este în grabă. În ciuda numeroaselor sarcini ce le are, atunci când este cu cineva, Papa există doar pentru acea persoană.” Iată şi ultima amintire relatată la Radio Vatican de pr. Cantalamessa: „La un moment dat eram prins în trafic şi, oricâte eforturi a făcut şoferul, am ajuns la locul unde trebuia să predic cu un sfert de oră mai târziu. Să vă spun drept, unii Cardinali aproape îşi pierduseră răbdarea. Papa însă era liniştit, în capela sa, rugându-se Rozariul, şi nu a arătat nici un semn de nerăbdare.”