Schisma din Răsărit: o problemă a trecutului?

19.07.2004, Roma (Catholica) - Marea Schismă din Răsărit a avut loc în iulie 1054, marcând începutul unei rupturi a Bisericii ce durează acum de 950 de ani. Delegaţia papală a aşezat atunci pe altarul Catedralei Sf. Sofia din Bizanţ decretul de excomunicare a Patriarhului Mihail Cerularie de Constantinopol, care, la rândul său, după patru zile, i-a excomunicat pe trimişii papali. Cum s-au întâmplat toate acestea? Pr. Marko Ivan Rupnik, director al Centrului de Studii Aletti din Roma, pentru dialogul între Răsărit şi Apus, a răspuns la întrebare în acest interviu acordat pentru Radio Vatican. Pr. Rupnik este pictorul din spatele mozaicurilor de inspiraţie bizantină care decorează Capela Redemptoris Mater din Vatican, a Papei Ioan Paul al II-lea.

– Ce s-a întâmplat în 16 iulie 1054?

– Din punct de vedere spiritual, putem spune că a fost comis un „păcat”, aşa cum se întâmplă în toate separările, în toate schismele. Nu a fost singura schismă; au existat multe altele înainte. Problema a fost de jurisdicţie asupra unor zone aflate în dispută, dar s-au dat motivaţii dogmatice şi teologice. A fost vorba despre o problemă care afecta disciplina Bisericii, o problemă privind Euharistia, problema Filioque etc. După 950 de ani, nici unul dintre aceste subiecte nu mai are importanţă!

– Ce s-a întâmplat, atunci, cu acele puncte disputate? De exemplu, cu cel mai cunoscut, Filioque.

– Din problema Filioque, adică a faptului că Sfântul Spirit nu purcede doar de la Tatăl, ci şi de la Fiul, nu a rămas nimic, deoarece Biserica Catolică, într-o declaraţie de acum câţiva ani, a rezolvat complet problema, care astăzi nu reprezintă o dificultate în relaţia cu Răsăritul.

– Deci există un acord asupra punctelor de vedere în problema Spiritului Sfânt?

– Din perspectivă dogmatică, există un acord asupra punctelor de vedere, aşa cum spune Sfântul Părinte. Adică, nu există lucruri care ne separă iremediabil. De asemenea astăzi, datorită evenimentelor care au avut loc în lume, datorită evoluţiei foarte rapide a culturii, cred că este cu adevărat dificil a se găsi motive pentru a rămâne divizaţi.

Aşa cum a spus Papa în Orientale Lumen, ne aflăm acum sub presiunea iubirii lui Dumnezeu pentru a face paşi spre a ne întâlni, deoarece doar împreună îl putem arăta pe Cristos, Mântuitorul oamenilor de astăzi. Este o presiune în faţa căreia nu pot exista scuze. Trebuie să facem tot posibilul pentru a găsi elemente comune. Astăzi trebuie să realizăm, aşa cum a anunţat Conciliul Vatican II, recunoaşterea reciprocă deplină. Este vorba despre două mari tradiţii apostolice.

– Într-adevăr, Papa spune de asemenea în Orientale Lumen că cuvintele din Apus au nevoie de cuvintele din Răsărit pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să îşi manifeste mai bine bogăţiile sale nesfârşite.

– Exact. Astăzi simţim că avem nevoie unii de alţii şi acesta este semnul unor noi Rusalii. Astăzi ştim că trebuie să ajungem la un schimb de daruri pentru a putea fi recunoscuţi ca discipoli ai lui Cristos.