Linia peste care cercetarea ştiinţifică nu trebuie să treacă
19.07.2004, Vatican (Catholica) - Care este graniţa pe care cercetarea ştiinţifică privind fiinţa umană nu trebuie să o depăşească? „Graniţa este `fiinţa`, esenţa omului”, răspunde Episcopul Elio Sgreccia, vicepreşedinte al Academiei Pontificale pentru Viaţă. „Trebuie să existe respect pentru fiinţa copilului, pentru fiinţa mamei, pentru fiinţa tatălui”. Într-un articol publicat de Agenţia Fides a Vaticanului, Episcopul Sgreccia răspunde la întrebările ridicate de dr. Edmund Pellegrino, profesor pensionar de medicină şi etică medicală, în cadrul unui program de televiziune difuzat în Italia. „Vom fi dominaţi de o nouă rasă alcătuită într-un laborator?” a întrebat Pellegrino. „Cine vor fi tatăl şi mama? Eu? Tu? Şi mâine, cine vor fi părinţii noştri?”
Episcopul Sgreccia a reamintit că „venirea erei neolitice în istoria omenirii a scos omul din peşteri şi l-a făcut să cucerească lumea”. „Omul a devenit păstor şi agricultor”, a spus Episcopul. „A învăţat să prelucreze metalul şi să construiască oraşe, a inventat roata; a inventat comerţul pe pământ şi pe mare, folosind moneda, a făcut să înflorească mari civilizaţii în Estul îndepărtat, în Asia şi în America Latină.”
„După epoca agrară, a venit epoca industrială, care i-a dat omului mai multă dominaţie asupra naturii cosmice prin inventarea motorului, prin trecerea de la motorul cu aburi la avioanele supersonice. Localităţile la început populate cu agricultori au fost înconjurate de industrii”, a explicat Episcopul. „În punctul culminant al acestei epoci, a fost descoperită puterea nucleară, şi omul a luat în stăpânire această nouă energie aflată în materie. Riscurile apărute pe parcursul acestui lung drum sunt cunoscute, pentru că inventarea scrisului în timpul epocii pastorale şi agrare a făcut posibilă păstrarea amintirilor pe piatră, pergament, hârtie.
„Însă numeroase războaie şi masacre tot mai cumplite au însoţit paşii omului în descoperirea secretelor lumii, pentru că stăpânirea universului nu a respectat întotdeauna demnitatea fiinţei umane. Acum, prin biotehnologie, putem vorbi de stăpânirea omului asupra vieţii, asupra secretelor sale, asupra originii sale, chiar şi acolo unde viaţa unei noi fiinţe îşi începe drumul său organic cu conceperea prin întâlnirea de iubire dintre mamă şi tată”, a spus Episcopul Sgreccia.
„Unde este graniţa pentru om pentru a rămâne uman şi pentru ca principiul umanităţii să rămână integral…?” a întrebat prelatul. „Graniţa este `fiinţa`, esenţa omului; fă Doamne ca ei să nu intervină peste fiinţă!” a subliniat el. „Ameninţarea există şi este de datoria epocii noastre să atragă atenţia asupra pericolului şi să îl prevină. A fi copil înseamnă a fi un dar al iubirii lui Dumnezeu prin iubirea părinţilor. Conceperea unui copil presupune a fi cu adevărat umani, ca soţia să devină mamă prin dăruirea de sine faţă de soţul ei, şi ca soţul să devină tată prin dăruirea de sine faţă de soţia sa”.
„Intervenţia reproducţiei tehnologice ameninţă fiinţa persoanei şi este, în cuvintele unui filosof, un act de `non-creaţie`”, a avertizat Episcopul. „Libertatea umană, separată de responsabilitatea faţă de fiinţa umană şi faţă de natura umană, devine manifestarea unei puteri excesive”. Episcopul Sgreccia a concluzionat: „Acestei epoci biotehnologice trebuie să i se amintească orizontul respectului moral pentru natură şi fiinţa umană, şi faptul că scopul ştiinţei şi al tehnologiei este de a oferi sprijin şi asistenţă fiinţei umane în fiecare om”.
