Libertatea religioasă din România prin ochii americanilor

20.09.2004, Washington (Catholica) - Raportul pe 2004 privind libertatea religioasă internaţională, realizat de Biroul pentru democraţie, drepturile umane şi muncă din America arată că în România, în timp ce guvernul respectă în general dreptul la libertate religioasă garantat de Constituţie, există unele restricţii care afectează această libertate, iar grupuri religioase minoritare susţin în mod credibil că funcţionari guvernamentali de la nivele mai joase le împiedică eforturile de a-şi face noi credincioşi şi de a interfera cu alte activităţi religioase.

În raport se arată că relaţiile dintre diferitele grupuri religioase sunt în general paşnice; totuşi, Biserica Ortodoxă Română arată o oarecare ostilitate faţă de religiile ne-ortodoxe, acuzându-le pe unele de „prozelitism agresiv”. BOR „continuă să se opună restituirii bisericilor greco-catolice pe care le-a primit de la Stat după desfiinţarea de către comunişti a Bisericii Greco-Catolice în 1948”. BOR exercită o influenţă substanţială în rolul său dominant în rândul majorităţii populaţiei şi a forţelor de ordine. Eforturile în vederea alcătuirii unei noi legi privind cultele religioase se blochează în tensiunile dintre ortodocşi şi greco-catolici, şi în presiunea Bisericii Ortodoxe de a fi declarată Biserică naţională.

Raportul aminteşte şi de Comisia mixtă de dialog dintre BOR şi BRU. „Din lista iniţială de 2.600 de biserici confiscate, Biserica Greco-Catolică şi-a redus cererile la mai puţin de 300. Doar 15 biserici au fost restituite ca rezultat al întâlnirilor Comisiei. Restituirea bisericilor este importantă pentru ambele biserici, deoarece localnicii merg la biserică fie că aceasta aparţine la greco-catolici sau la ortodocşi. Deci în joc sunt numărul de credincioşi şi împărţirea bugetului alocat de stat religiilor.” Raportul anunţă că următoarea întâlnire a Comisiei va avea loc în septembrie 2004, fapt incert pentru moment datorită poziţiei asumate acum câteva luni de Sinodul Ardealului. Raportul aminteşte de bisericile demolate, de refuzul ortodocşilor de a celebra prin alternanţă, de promisiunea neîndeplinită a ministrului Răzvan Theodorescu cu bisericile din lemn. Se aminteşte şi de Memorandumul greco-catolicilor, de apelul Papei şi de scrisoarea Mitropolitului Lucian, toate rămase fără răspuns.

În capitolul III, raportul descrie: „În majoritatea localităţilor cu două biserici (din care una a aparţinut Bisericii Greco-Catolice) şi cu un preot ortodox, acesta acţionează după unul din cele trei scenarii: ţine slujbele religioase prin alternanţă în cele două biserici; ţine biserica ortodoxă închisă şi celebrează în biserica fostă greco-catolică; sau înfiinţează o a doua parohie ortodoxă în localitate. Astfel de cazuri au fost raportate în Pintic, Letca, Boereni, Sânpaul, Lupşa, Sângiorzul Nou şi Suciu de Jos. […] În perioada acoperită de raport, 17 decizii finale de tribunal de restituire în favoarea greco-catolicilor nu au putut fi puse în practică datorită lipsei de cooperare a autorităţilor. Mai mult, în multe cazuri din perioada acoperită de raport, autorităţi locale, de exemplu poliţia locală şi prefecţii din Maramureş, Satu Mare, Alba, şi din alte judeţe, au susţinut în mod repetat Biserica Ortodoxă în opoziţia ei faţă de punerea în practică a unor astfel de decizii juridice.”