Postul Crăciunului – semnul libertăţii şi al biruinţei
12.11.2004, Alba Iulia (Catholica) - De luni, în Bisericile Răsăritene începe Postul închinat praznicului Naşterii Domnului, aminteşte pr. Sabin Vodă într-un material difuzat la Radio Reîntregirea din Alba-Iulia. „În înţelepciunea ei Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători să fie o perioadă specială, de pregătire a creştinului, prin post şi rugăciune. Astfel, în fiecare an la 15 noiembrie începe Postul Crăciunului, răstimp care ne aduce aminte de patriarhii Vechiului Testament care au petrecut timp îndelungat în aşteptarea şi nădejdea venirii lui Mesia.”
Pr. Vodă întrebă apoi: „Pentru noi, cei de astăzi, a posti este tot mai greu. De ce? Pentru că, în primul rând, nu mai cunoaştem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înţelegere mai profundă a omului – trup şi suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemaţi să-l curăţim şi să-l transfigurăm împreună cu sufletul. A posti înseamnă a ne îngriji în aceiaşi măsură de trup şi de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos.”
După sublinierea importanţei postului trupesc, pr.Vodă enunţă „ce ne propune Biserica pentru înţelegerea sensului duhovnicesc al postului: 1) Ocolirea pricinilor de cădere; 2) Paza simţurilor: mai puţin tv, radio, presă, mai puţină mâncare – chiar şi de post – , mai multă grijă pentru ce vorbim sau ascultăm; 3) Disciplinarea vieţii noastre prin participarea la slujbele Bisericii, programul de viaţă duhovnicească, milostenie.” Iar la final: „Şi nu în ultimul rând – acum Postul Crăciunului – este vremea în care trebuie şi putem să ne înmulţim rugăciunile şi să ne curăţăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greşelile şi neputinţele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiţi sufleteşte şi trupeşte să putem primi înăuntru fiinţei noastre, aşa precum odinioară ieslea din Betleem, pe Hristos cel viu, arvuna vieţi noastre.”
