IPS Ioan Robu – Scrisoare pastorală pentru Advent
01.12.2004, Bucureşti (Catholica) - La începutul Scrisorii sale pastorale pentru Advent, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit romano-catolic de Bucureşti, îşi aminteşte cum, „copil fiind, ne adunam cu toţii în timpul postului Crăciunului, dimineaţa la ora şase, la biserică. Era prezentă acolo toată lumea din sat, adunată de glasul clopotului… Rugăciunile, cântecele de Advent, adunarea noastră zi de zi la acea oră de dimineaţă, introduceau în sat, în biserică şi-n familiile noastre o atmosferă aparte, nouă şi plăcută.”
„Şi azi mă gândesc că Adventul este de fapt o atmosferă, un spirit cu totul aparte, luminat de gândul venirii lui Cristos, încălzit de rugăciunile şi faptele noastre bune, de reaprinderea zelului nostru, precum şi de aşteptarea Sărbătorii Crăciunului”, continuă IPS Ioan. „Dumnezeu este prin definiţie `Cel care vine`, iar liturgia Adventului este în esenţă istoria iniţiativelor lui Dumnezeu, amintirea atâtor `veniri` spre om, care, văzute împreună, formează marele Advent cuprins între creaţie şi venirea în slavă a lui Cristos.”
Între felurile în care Cristos vine la noi pe drumul vieţii noastre, ca să-L putem întâlni, Arhiepiscopul de Bucureşti aminteşte în primul rând rugăciunea personală. „Fiecare zi marcată de rugăciune cunoaşte întâlnirea cu Dumnezeu care vine; şi fiecare noapte în care ne recomandăm Domnului este onorată de prezenţa Sa. El vine şi atunci când am greşit totul, când nu am făcut nimic; mai mult, El vine şi când am păcătuit; vine şi când nu-L chemăm, ca să ne găsească aşa cum suntem, mai presus de păcatele sau virtuţile noastre. El vine pentru că ne iubeşte.” IPS Ioan Robu vorbeşte apoi despre Euharistie, „semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu”. „Din Euharistie Isus pune în inimile noastre bucuria de a-L întâlni, de a-L asculta, de a-I vorbi, cu şi fără cuvinte, de a-L simţi aproape, de a fi cu noi. Binecuvântate clipele în care, din toată inima, îi spunem lui Isus împreună cu ucenicii din Emaus: `Rămâi cu noi, Doamne!`.”
„Învăluiţi de atmosfera primenitoare a Adventului, noi căutăm întâlnirea deplină cu `Cel care vine` în `pâinea vieţii` pentru a rămâne cu noi şi pentru a ne învăţa să auzim paşii Domnului care vine spre noi şi în atâtea alte diferite feluri”, „în natura înconjurătoare, în căldură şi în frig, pe ploaie sau ninsoare, în întristări şi bucurii, în evenimentele din viaţa noastră şi din jurul nostru. Reîmprospătând simţul credinţei noastre, Adventul ne ajută să descoperim atâtea căi pe care Dumnezeu vine spre noi, ca apoi să ne îndreptăm toată atenţia la calea cea mai plină de mister: Naşterea lui Cristos”, se încheie Scrisoarea pentru Advent a Înalt Preasfinţiei Sale.
