PS Virgil Bercea – Pastorala de Crăciun 2004

20.12.2004, Oradea (Catholica) - La începutul Scrisorii sale pastorale de Crăciun din acest an, PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, atrage atenţia asupra faptului că naşterea Domnului a fost un eveniment istoric real: „Un copil sărac şi amărât, un copil care doarme într-o iesle a unui grajd nenorocit: acesta este Mântuitorul, acesta este Mesia cel propovăduit de profeţii Vechiului Testament, acesta este Fiul lui Dumnezeu venit în lume pentru a ne elibera de răutatea păcatelor şi de frica morţii.”

Subliniind astfel faptul că „Dumnezeu nu trăieşte separat de istoria umanităţii, ci se face prezent în ea în mod direct prin Fiul Unul Născut”, Episcopul arată şi faptul că Biserica a înţeles întotdeauna faptul că „drumul Betleemului conduce la Golgota. Misterul Naşterii Domnului este strâns unit de misterul crucii: să ne gândim la pruncii ucişi de Irod, la moartea lui Ştefan, la răstignirea Domnului, la martiriul primilor creştini sau la cel al părinţilor Bisericii noastre. Totuşi, acest lucru nu trebuie să ne înfricoşeze ci, dimpotrivă, trebuie să ne de-a curaj şi tărie de a-l urma pe Cristos, prin exemplaritatea trăirii credinţei noastre.”

PS Virgil evidenţiază în continuare felul în care, „călătorind cu `steaua` în acest an” prin Eparhia sa, cu ocazia unor sfinţiri de biserici, l-a întâlnit pe Domnul „în fiecare dintre dumneavoastră în bucuria împlinirii dorinţei de a avea din nou o biserică”. De asemenea, „Steaua Betleemului ne ajută să-l găsim pe Domnul în chipul românilor care-şi caută un rost în viaţă şi o pâine mai bună prin lumea largă, tânjind după casă şi lăcrămând la dorul de cei dragi; … ne face să înţelegem şi să trăim drama familiilor destrămate şi să-l vedem pe Isus înfrigurat în aceste suflete răvăşite. … ne face să plângem cu toate mamele care şi-au avortat pruncii, … ne face să-i întâlnim şi să fim responsabili faţă de toţi copiii abandonaţi prin maternităţi, orfelinate sau case familiale, pentru că şi ei sunt ai Domnului.”

Preasfinţia sa reia îndemnul Sf. Augustin: „trezeşte-te omule, căci pentru tine Dumnezeu s-a făcut om”. „Dacă avem credinţa `vie şi treaza` putem să recunoaşte în cel de lângă noi, în aproapele nostru, care poate să fie ortodox sau protestant, botezat sau nebotezat, practicant sau ateu, chipul inocent, al Pruncului din Betleem, ce caută un loc unde să se nască. Dacă avem credinţă şi iubire `vie şi treaza` vom şti să ne apropiem de tot omul cu bunăvoinţă, cu dragoste şi cu respect, deoarece pentru toţi astăzi s-a născut Cristos.” Pastorala se încheie cu urarea: „Pacea Domnului să fie cu voi! Să ne ajute Pruncul Sfânt ca în fiecare zi a vieţii noastre să fie din nou Crăciun, în fiecare zi Domnul să se nască în viaţa noastră.”