Pentru Episcopul Sgreccia, „plaga avortului” este o prioritate
06.01.2005, Vatican (Catholica) - Episcopul Elio Sgreccia, pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit preşedinte al Academiei Pontificale pentru Viaţă, a adresat un mesaj membrilor şi consultorilor Academiei, în care şi-a exprimat mulţumirile faţă de Sfântul Părinte pentru încrederea acordată. Prelatul în vârstă de 76 de ani a fost până acum vice preşedinte al acestei instituţii. Papa l-a desemnat de asemenea pe pr. Ignacio Carrasco de Paula, membru al Academiei, membru al Prelaturii Opus Dei şi profesor de bioetică la Facultatea de Medicină a Universităţii Sacro Cuore din Roma, în funcţia de cancelar al Academiei, funcţie care, în noul statut intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2005, o înlocuieşte pe cea de vice preşedinte.
În mesajul său, Episcopul Sgreccia a reamintit exemplul de „fidelitate riguroasă faţă de adevăr şi angajament moral faţă de respectarea vieţii oferit de primii doi preşedinţi [ai Academiei], profesorul Jerôme Lejeune şi profesorul Juan de Dios Vial Correa.” „Mă bazez pe rugăciunea tuturor membrilor Academiei Pontificale pentru Viaţă şi a multora care urmăresc activitatea sa”, a adăugat Episcopul, exprimându-şi totodată încrederea de a putea să slujească „pentru cauza vieţii în concordanţă cu noul statut şi cu ceea ce ni se va cere din partea superiorilor”.
După întâlnirea sa cu membrii Academiei, Episcopul Sgreccia a declarat pentru Radio Vatican că între priorităţile sale se numără „plaga avortului”. „Sunt însă şi alte plăgi noi”, a arătat el, „precum procreaţia artificială, clonarea, abuzul la adresa vieţii umane şi a copiilor, şi eutanasia”. „Am sperat întotdeauna… să putem reafirma dreptul la viaţă, recunoaşterea demnităţii, şi primirea bolnavilor şi a muribunzilor”, a spus prelatul. Academia are în prezent 51 de membri, experţi în diferite domenii ale biomedicinei sau în discipline legate de promovarea şi apărarea vieţii. Episcopul Elio Sgreccia a mai vorbit la Radio Vatican despre tragedia din sud-estul Asiei, arătând că apărarea vieţii în zonele devastate va depinde în parte de triumful solidarităţii. „Singurul semn frumos care se vede în acest moment este valul de solidaritate, care aduce ajutoare din toate părţile lumii. Acest lucru poate cu siguranţă crea o nouă cultură. Poate genera un nou mod de a fi şi de a ajuta”.
