A patra zi a SRUC la Iaşi
24.01.2005, Iaşi (Catholica) - Vineri, 21 ianuarie, cea de-a patra zi de rugăciune pentru unitatea creştinilor, care a avut ca temă „Să se zidească pe această temelie” s-a celebrat la Iaşi în capela Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif”. Celebrantul principal a fost pr. Viliu Dancă, rectorul Institutului. Celebrarea a început cu o procesiune, pe fundalul cântării „Glorie lui Isus”, interpretată de corul de studenţi al Institutului. Pr. Viliu Dancă a adresat participanţilor un cuvânt de salut, iar după actul penitenţial, s-au rostit rugăciuni în mod alternativ de către preoţi ortodocşi şi catolici, intercalate cu invocaţia „Sfinte Dumnezeule”. Prin aceste rugăciuni a fost invocat harul lui Dumnezeu pentru ca toţi creştinii să devină mai conştienţi de propria vocaţie şi să fie întăriţi în dorinţa de unitate.
Următorul moment l-a constituit celebrarea cuvântului lui Dumnezeu (Vesperele), care a început cu cântarea „Lumină lină”, interpretată de corul ortodox „Myra”. După proclamarea Sfintei Evanghelii în care Isus le relatează ucenicilor parabola lucrătorilor viei, a urmat cuvântul de învăţătură al pr. prof. dr. Ioan Cristinel Teşu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie”. Pornind de la tema zilei, pr. Teşu a evidenţiat importanţa „devenirii noastre în Cristos”, făcând referire la „valoarea covârşitoare a Botezului”. Părintele a subliniat că prezenţa lui Cristos în noi „o putem face rodnică sau o putem eclipsa prin păcat, care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de aproapele, ca şi de firea noastră, instaurând în viaţa noastră mari dezechilibre”.
De aceea, „virtuţile constituie adevăratele remedii împotriva păcatului; ele realizează înaintarea noastră în viaţa duhovnicească”, a mai spus părintele Ioan Teşu. În acelaşi timp, a amintit de un alt mare ajutor în devenirea spirituală, şi anume rugăciunea, „care izvorăşte din iubire şi se manifestă în fapte de smerenie”. În final, a reamintit cuvintele sfântului Maxim Mărturisitorul: „Cristos se jertfeşte mistic până la sfârşitul veacurilor”, pentru a sublinia că prin păcatele împotriva iubirii şi unităţii nu facem altceva decât să sporim suferinţa lui Isus.
Celebrarea ecumenică a continuat cu rugăciunea universală, intenţiile fiind rostite alternativ de preoţi catolici şi ortodocşi. După rugăciunea Tatăl nostru şi oferirea semnului de pace, capela a răsunat de cântarea „De tine, Doamne”, interpretată de corul „Myra”, şi de imnul „Magnificat”, interpretat de corul Institutului Teologic Romano-Catolic. În rugăciunea finală, s-a implorat de la Dumnezeu darul unităţii şi puterea de a da mărturie despre Cristos prin fapte şi viaţa proprie, sub călăuzirea Duhului Sfânt, pentru a putea trăi în înţelegere şi pace.
A urmat cuvântul de mulţumire adresat de pr. Viliu Dancă tuturor celor care au participat la celebrare, evidenţiind, prin referinţa la decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio al Conciliului Vatican II, aspectul teologic, caritativ şi spiritual al dialogului dintre creştinii catolici şi ortodocşi. Un moment deosebit l-a constituit rugăciunea făcută pentru victimele cutremurului din Asia, în semn de solidaritate. Programul de rugăciune s-a încheiat cu binecuvântarea finală şi cântarea „Ce bine e când fraţii”.
