Interviu: „Noul Testament” – cea mai de succes apariţie la Sapientia

24.01.2005, Iaşi (Catholica) - Cu ocazia sărbătorii Sf. Francisc de Sales, patronul presei scrise, Catholica.ro a stat de vorbă cu mai multe edituri catolice din România. În cele ce urmează prezentăm interviul luat pr. dr. Ştefan Lupu, care conduce Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Amintim că acest institut are propriul sit la adresa www.itrc.ro.

– Părinte Ştefan Lupu, conduceţi Editura Sapientia de la apariţia ei. Ce a însemnat anul 2004 pentru editura Dvs?

– Editura Sapientia a fost înfiinţată în octombrie 2000, însă, de fapt, ea continuă activitatea editorială ce se desfăşura în cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi încă de prin anii `70, din iniţiativa pr. Ioan Ciuraru, de pioasă amintire. Motivele care m-au determinat să preiau conducerea acestei edituri au fost mai multe. Aş aminti, în primul rând, dorinţa apostolică mai veche a mea de a lucra la formarea şi ridicarea nivelului cultural teologico-religios al credincioşilor din România. Dacă vreţi, este un gest de recunoştinţă pentru formarea de care am beneficiat eu, prin efortul depus de alţii.

Pentru a răspunde acum la întrebarea Dumneavoastră, aş dori să spun că anul 2004 a fost un an rodnic pentru Editura Sapientia. Mă gândesc, mai ales, la publicarea celor patru volume din Liturgia orelor (primele trei au apărut deja, al patrulea este în curs de apariţie), apoi la publicarea Codului de drept canonic (în curând va fi prezent în librării), la deschiderea colecţiei „Studii teologice”, în care am publicat deja trei titluri, la manualele de cateheză pentru prima Împărtăşanie şi Mir, dar şi la celelalte cărţi de spiritualitate, teologie, istorie bisericească, hagiografie etc. Pentru mine, fiecare apariţie a unei cărţi este motiv de sărbătoare, ca pentru părinţii care aduc pe lume un copil.

– Pentru 2005 ce veşti bune ne vin dinspre Editură?

Planul editorial pentru anul 2005 este deja bogat în titluri şi autori. Cititorii noştri vor putea să citească noi cărţi de spiritualitate, de teologie, de cateheză etc., scrise de autori români sau străini. Visul meu este să pun temelia şi să acopăr parterul construcţiei editoriale. Construirea celorlalte etaje va fi sarcina altora…

– Părinte, mai citeşte astăzi lumea cărţi? Care gen de cărţi sunt cele mai căutate, şi care trec greu? Care este tirajul unei lucrări de succes?

– Unii spun că se citeşte mai puţin astăzi din cauza televizorului. În parte este adevărat. Însă sunt mulţi care citesc. Ar citi şi mai mulţi, dar condiţiile financiare îi împiedică probabil să cumpere cărţi. Noi am încercat să ne câştigăm cititorii publicând mai întâi cărţi care prezentau un interes imediat: spiritualitate, omilii, cateheză, însă, indirect, am încercat să deschidem un interes şi pentru celelalte mai „grele” (teologie înaltă). În mod obişnuit, tipărim cărţile într-un tiraj de 1.000 de exemplare. Dacă se epuizează, le retipărim. Succesul cel mai mare, în ordinea tirajului, l-au constituit Noul Testament, Liturgia orelor şi cărţile de spiritualitate ale pr. Claudiu Dumea.

– Cum distribuiţi cărţile Dvs spre vânzare, şi care sunt principalele probleme întâmpinate în procesul de distribuţie?

– Interesul nostru este să trimitem cărţile publicate cât mai aproape de cititori. Astfel, am reuşit să creăm o reţea de distribuţie cu puncte de contact precise: la Iaşi, Roman, Bacău, Suceava, Bucureşti, Timişoara, Oradea, Braşov etc., unde există librării catolice. De asemenea, ne folosim de librăriile virtuale de pe internet (www.itrc.ro; www.ercis.ro; www.catholica.ro), precum şi de comenzile directe prin poştă sau email. Ne gândim să dezvoltăm mai mult şi distribuirea cărţilor prin parohii. Aici am avea nevoie de sprijinul părinţilor parohi. Dificultăţile mai mari, din punctul nostru de vedere, le constituie intrarea în sistemul „laic” al librăriilor şi recuperarea rapidă a banilor investiţi în tipărirea cărţilor. Blocajul financiar ne împiedică să mărim ritmul publicării cărţilor. Oricum, până acum sunt mulţumit de ceea ce am făcut şi, ori de câte ori primesc câte un mesaj de la cititori, mi se umple inima de bucurie. Înţeleg că tot efortul depus de la dactilografierea unei cărţi, până la tipărirea şi punerea ei în mâna cititorului nu a fost zadarnic. Şi dacă aduce roade în suflete, mulţumirea este şi mai mare.