Interviu: Despre imigrare, credinţă, tineret…
09.02.2005, Iaşi (Catholica) - Situl parohiei romano-catolice Gherăeşti, www.gheraesti.cnet.ro, a publicat recent un interviu luat PS Petru Gherghel, născut în această localitate, aflat aici în vizită canonică. Amplul interviu tratează diferite teme, noi am selectat doar câteva fragmente. De remarcat că printre vizitatorii sitului se numără chiar PS Petru: „Eu însumi mă simt fericit când intru pe internet şi mai văd ce se mai întâmplă la Gherăeşti, ce mai fac locuitorii satului de unde eu provin.” Iată deci selecţia noastră din interviul consemnat de Ghiţă Imbrişcă.
– Ne-aţi vorbit despre cei plecaţi în străinătate şi despre felul în care ei şi-au păstrat credinţa. Care credeţi că a fost motivul pentru care nu s-au îndepărtat de pe drumul credinţei?
– Sigur că am întâlnit mulţi credincioşi de-ai noştri plecaţi din Dieceză şi trebuie să spun că numărul lor este impresionabil, noi credem că a trecut deja de 30.000, în diferite ţări, în Italia, Israel, Irlanda, Spania. Ceea ce ne bucură este că pe lângă aspectele negative ale migraţiei sunt şi o mulţime de aspecte pozitive. Aceste aspecte pozitive nu se văd chiar peste tot dar analiza care se face ne arată că o imigraţie cu necazurile ei aduce totdeauna şi lucruri frumoase. De exemplu, duc în alte părţi tradiţiile pe care le au în locul de unde au plecat. Primesc din părţile unde se duc o mulţime de lucruri valoroase pe care, dacă şi le însuşesc şi le aduc acasă, îmbogăţesc pe cei pe care îi regăsesc la întoarcere.
Spuneam că pentru mine întâlnirea cu românii a fost un moment de bucurie, o constatare că ei şi-au păstrat fidelitatea faţă de grupul şi familia lor, faţă de credinţa lor. Am mai spus-o şi o repet, gesturile pe care le fac foarte mulţi din credincioşii noştri sunt impresionabile, acestea dovedesc că ei au ştiut să-şi însuşească nişte valori de acasă şi să nu le uite. E pericol să fie uitate, asta-i drept, plecând între străini, tocmai de aceea ele sunt mai valoroase atunci când, iată, sunt văzute, chiar trăite şi la Roma şi în Israel, şi la Torino şi în Spania. Am avut aceste bucurii şi le păstrez în sufletul meu. Totdeauna când îi întâlnesc, le spun să-şi păstreze aceste frumuseţi şi să le cultive chiar dacă au multe suferinţe, chiar dacă trebuie să treacă prin multe greutăţi.
– Cum se face că sunt persoane care, rămânând în ţară, creştini, nu-şi mai trăiesc cu adevărat credinţa primită la botez?
– Acest lucru este un pericol continuu, este o răceală care poate să vină peste noi, e un fenomen care trebuie să fie stopat pentru că multele aspecte ale vieţii pot într-adevăr să ne influenţeze negativ şi să-l îndepărteze pe om de valorile sale. Sunt explicaţii multiple pentru asemenea răceală: indiferentismul religios, materialismul practic, liberalismul exagerat, influenţa multora care au uitat de valorile creştine. Aceste lucruri pot cu adevărat să influenţeze pe oameni şi noi suntem asediaţi în momentul de faţă de o mulţime de astfel de pericole. Prin toate mijloacele mass-media intră la noi o sumă de realităţi care, iată, îl fac pe om să se răcească, să uite de ceea ce este important, să se îndrepte spre nişte lucruri care sunt atrăgătoare, trecătoare şi să se îndepărteze de adevăratele valori.
Noi suntem dornici să facem un fel de front comun împotriva acestor pericole şi să ne păstrăm fidelitatea faţă de realităţile spirituale ale poporului nostru, ale credincioşilor noştri. Sigur că multe dintre ele se păstrează, unele sunt afectate, unii cad victime uşor acestor influenţe care vin din apus. Trebuie să spunem că cei care într-adevăr ştiu să-şi păstreze această fidelitate faţă de valorile moştenite aceştia sunt cu adevărat mărturisitori ai demnităţii omului, ai demnităţii credinţei pe care o au. Eu îi încurajez pe toţi şi de fapt mă încurajez pe mine, să nu uităm niciodată de ceea ce am primit ca moştenire. Şi să ştim că acelea sunt valori, care au fost verificate şi rămân peste veacuri. Cele care vin trec şi rămâne ceea ce este de fapt puternic legat de Dumnezeu şi de suflet.
– Având în vedere multitudinea de probleme cu care se confruntă tinerii din ziua de azi, îşi mai pot ei păstra acel echilibru creştin de care aţi amintit la liturghie?
– Nu-i uşor să-şi păstreze echilibrul într-o lume asaltată de atâtea lucruri trecătoare, de aceste aspecte care subliniază mai mult întreţinerea simţurilor sau a ceea ce este natural în om. E greu să faci faţă unor astfel de influenţe, dar cred că este posibil ca tinerii să ştie să facă acea alegere a valorilor şi trăind pe acest pământ bucuriile care sunt date omului să nu uite că ele au un fundament profund, un fundament al demnităţii omului ca fiu al lui Dumnezeu, ca şi creştin, un creştin care are şi trebuie să aibă o foarte mare deschidere. Cred că este posibil ca tinerii, dacă aprofundează mai mult chemarea lui Cristos şi se apropie mai mult de El, pot într-adevăr să-şi trăiască această vocaţie de făuritori ai unei societăţi drepte, fericite, pline de bucurii, dar bucurii totdeauna în Domnul. Pentru că sunt lucruri care uneori amăgesc şi sunt departe de Domnul, iar tinerii noştri, dacă vor insista, vor putea să găsească bucurii care se bazează pe Domnul, după cuvântul apostolului Paul care ne spune mereu: „Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă în Domnul”.
