Evenimentele de la Roma, văzute din Piaţa San Pietro

05.04.2005, Roma (Catholica) - La Roma se află mulţi români. Printre ei şi studenţii greco-catolici care studiază la diferite Universităţi Teologice din Roma, studenţi al căror „sediu central” este Colegiul Pio Romeno. Catholica.ro a stat de vorbă cu unul dintre aceşti studenţi: Andrei Mărcuş. Iată gândurile pe care ni le-a împărtăşit.

– Vă aflaţi în Roma la studii şi aţi putut urmări mai îndeaproape evenimentele de la Vatican.

– Prin dorinţa şi bunăvoinţa Prea Sfinţitului Florentin Crihălmeanu îmi continui studiile la Roma de câţiva ani. În timpul acestei perioade binecuvântate am avut ocazia să fiu martor al diferitelor evenimente istorice care s-au desfăşurat în ultimul timp în Roma. Întoarcerea la Tatăl a Papei Ioan Paul al II-lea este cred unul dintre cele mai mari dintre acestea. Pentru viaţa Bisericii Catolice cu siguranţă el este un eveniment important. Acest moment special l-am trăit atât în mod direct, în Piaţa Sfântul Petru, cât şi prin intermediul diferitelor surse de informare: ziare, televiziuni, Internet. Viaţa Romei a început să se polarizeze în jurul acestui eveniment, ultimele momente din viaţa marelui Pontif Ioan Paul al II-lea.

– Sâmbătă seara aţi fost în Piaţa Sf. Petru? Povestiţi-ne cum au evoluat lucrurile şi care a fost starea de spirit a celor prezenţi acolo.

– Într-adevăr sâmbătă seara am fost în Piaţa Sfântul Petru. M-am pregătit împreună cu colegii mei, ca şi cu o seară înainte, să mergem ca să fim împreună cu Sfântul Părinte în acele momente dificile provocate de boala sa. Gândul nostru, mergând în Piaţă, a fost acela de a fi alături de Sfântul Părinte prin rugăciunile noastre, prin prezenţa noastră acolo. Presupuneam că se va organiza un moment de rugăciune ca şi cu o seară înainte. Ajungând în Piaţă ne-am alăturat mulţimii prezente. A început rugăciunea Rozariului. Chiar dacă toţi eram conştienţi de stare gravă a sănătăţii a Sfântului Părinte nu ne aşteptam la un anunţ atât de crucial. Poate că eram încă sub influenţa altor momente dificile prin care a trecut Sfântul Părinte în ultimele luni de viaţă şi ne aşteptam tot la un răspuns liniştitor din partea autorităţilor de la Vatican.

La sfârşitul Roziarului am fost surprins şi eu, ca şi cei prezenţi în Piaţa San Pietro, de anunţul făcut de Cardinalul Angelo Sodano. O linişte imensă a umplut Piaţa în acele clipe. Parcă timpul s-ar fi oprit pentru câteva momente în Piaţă. Cei prezenţi au reacţionat în mod diferit: unii au început să aplaude, alţii au început să cânte în şoaptă „Hristos a înviat, Aleluia!”, alţii să se roage. Să ştiţi ca aplauze nu au fost ca acelea din timpul unui concert de muzică. Iar acel cântec de abia susurat demonstra o speranţă şi o certitudine a mulţimii prezente. Mie mi s-a părut că în acele Spiritul Sfânt era prezent şi se manifesta în mijlocul mulţimii.

În contradicţie cu această reacţie plină de calm şi de pace interioară care caracteriza mulţimea era cea a camerelor de luat vederi. Ele parcă au cuprinse de o frenezie de neînţeles. Se mişcau haotic căutând persoanele care au început să lăcrimeze în acele momente. Este adevărat că erau câteva persoane cu lacrimi în ochi însă cei prezenţi nu erau cuprinşi de tristeţe, ci de acea certitudine a sfinţeniei care s-a manifestat în lume prin Papa Ioan Paul al II-lea. Reacţiile mulţimii prezente în acele clipe în Piaţă mi-au reamintit, mai târziu, modul în care în vechime se aclamau şi se proclamau Sfinţii în Biserică. Era mulţimea care recunoştea şi aclama sfinţenia unui om, iar ierarhia Bisericii nu făcea altceva decât să confirme acest lucru. Cred că şi în cazul Papei Ioan Paul al II-lea confirmarea sfinţeniei sale nu se va lăsa mult aşteptată.

Şi astăzi domneşte în Piaţa San Pietro o atmosfera caracterizată de rugăciune şi de pace interioară. Ea se împleteşte armonios cu dorinţa de ai aduce un ultim omagiu Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, dorinţă manifestă de miile de pelerini care stau la coadă pentru a intra în Bazilica Sfântul Petru.