Gândurile actualului Papă, scrise pentru Calea Crucii
20.04.2005, Vatican (Catholica) - Cardinalul Joseph Ratzinger – acum Papa Benedict al XVI-lea – a oferit o imagine sumbră asupra situaţiei Bisericii nu mai demult decât acum o lună, cu ocazia celebrării Căii Crucii la Coloseumul roman din Vinerea Mare. La ceremonia din 25 martie, amintind de problemele catolicismului contemporan, Cardinalul german a oferit unele idei despre atitudinea pe care o va avea acum ca Papă. Meditaţiile au inclus cuvinte dure şi adesea întunecate privitoare la situaţia Bisericii, combinate cu o încredere serenă în ajutorul lui Dumnezeu, care le va permite credincioşilor să depăşească situaţiile negative.
În timpul Căii Crucii, Cardinalul Ratzinger s-a rugat ca Isus „să ne ajute să ne luăm Crucea, nu să ne ferim de ea”. Aşa a făcut chiar el prin acceptarea numirii ca Papă, dar fără să fi visat sau să îşi fi dorit aşa ceva: în repetate rânduri el a cerut să fie eliberat din funcţia sa din Curia Romană şi şi-a exprimat speranţa că se va putea întoarce în Bavaria sa natală. Dar aşa după cum a acceptat autoritatea episcopală în locul unei vieţi academice, şi acum, Cardinalul Ratzinger a acceptat o responsabilitate mai mare, doar pentru că i-a fost încredinţată de Cristos, al cărui Vicar a devenit. Aceleaşi meditaţii din Vinerea Mare conţineau condamnări ale curentelor ideologice moderne. Cardinalul Ratzinger vorbea atunci despre „această încercare [a omului modern] de a fi propriul dumnezeu, creator şi judecător”, ceea ce conduce inevitabil la o „plonjare în auto-distrugere”. Mai apoi, Cardinalul spunea: „ne putem gândi, în istoria mai recentă, şi la modul în care şi creştinătatea, plictisită de credinţă, l-a părăsit pe Domnul: marile ideologii, precum banalizarea omului care nu mai crede în nimic şi se lasă dus de val, au construit un nou păgânism, un păgânism mai rău, care voind să-l dea de o parte pe Dumnezeu în mod definitiv, a ajuns să se lepede de om.”
În poate cel mai surprinzător şi trist pasaj al meditaţiilor sale, prelatul devenit de ieri Papa Benedict al XVI-lea scria: „Doamne, Biserica ta pare adesea o barcă care e gata să se scufunde, o barcă în care intră apa din toate părţile. Şi chiar şi în lanul tău de grâu vedem mai multă neghină decât grâu. Hainele şi chipul atât de murdare ale Bisericii tale ne sperie. Dar noi suntem cei care le murdărim! Noi suntem aceia care te trădează de fiecare dată, după toate cuvintele noastre mari, după toate gesturile noastre mari. Ai milă de Biserica ta: chiar şi în interiorul ei, Adam cade tot mereu. Cu căderea noastră te tragem la pământ, iar Satana râde, pentru că speră că nu vei reuşi să te mai ridici din acea cădere; speră ca tu, fiind târât în căderea Bisericii tale, vei rămâne la pământ învins.”
Explicând aceste cuvinte dure, Cardinalul amintea în meditaţiile la Calea Crucii de abuzurile împotriva Euharistiei, deformarea învăţăturii catolice şi eşecul în apărarea demnităţii vieţii umane. Datorită acestor probleme din Biserică, a spus el, „faţa lui Dumnezeu apare obscură, de nerecunoscut”. Şi totuşi, impresionantele meditaţii scrise pentru Calea Crucii de prelatul german s-au încheiat cu un mesaj de abandonare în Dumnezeu şi de încredere în Providenţa sa. „În acest ceas al istoriei trăim în absenţa lui Dumnezeu”, spunea el. „Dar tocmai pe cruce te-ai făcut recunoscut. Tocmai pentru că eşti acela care suferă şi care iubeşte, eşti acela care este înălţat. Chiar de acolo ai triumfat.”
