Papa: Nu voia mea, nu ideile mele

24.04.2005, Vatican (Catholica) - Astăzi, la inaugurarea pontificatului său, Papa Benedict al XVI-lea a spus răspicat: „nu am nevoie să prezint un program de guvernare”. Şi a continuat: „Adevăratul meu program de guvernare nu este acela de a face voia mea, de a urma ideile mele, ci acela de a mă dispune, împreună cu întreaga Biserică, la ascultarea cuvântului şi a voinţei Domnului şi de a mă lăsa îndrumat de El, aşa încât să fie El însuşi cel care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre.” În timpul predicii ţinute astăzi în faţa celor aproximativ 500.000 de credincioşi, Papa a fost întrerupt în repetate rânduri de aplauzele credincioşilor.

Papa a ales ca în această zi să nu îşi prezinte programul pontificatului pentru că „am avut ocazia să [îl] expun deja în mesajul de miercuri 20 aprilie; nu vor lipsi alte ocazii pentru a o face”. În schimb a ales să comenteze „cele două semne prin care este reprezentată în mod liturgic asumarea Ministerului Petrin”, adică Paliumul şi Inelul Pescarului. Vorbind despre Palium, Papa a subliniat că este „o imagine a jugului lui Cristos, pe care Episcopul acestui oraş, Slujitorul Slujitorilor lui Dumnezeu, îl ia pe umerii săi”. Paliumul este făcut din lână de oaie, lână care „vrea să reprezinte oaia pierdută sau chiar pe cea bolnavă şi pe cea slabă, pe care păstorul o pune pe umerii săi şi o conduce la apa vieţii”. Subliniind că păstorul cel bun merge până şi în pustiu pentru a-şi salva oiţele – care suntem noi -, Papa a spus: „Sfânta nelinişte a lui Cristos trebuie să-l însufleţească pe păstor: pentru el nu este indiferent că atâtea persoane trăiesc în pustiu. Şi există multe forme de pustiu. Este pustiul sărăciei, pustiul foametei şi al setei, pustiul părăsirii, al singurătăţii, al iubirii distruse. Există pustiul întunecimii lui Dumnezeu, al goliciunii sufletelor care nu mai au conştiinţa demnităţii şi al drumului omului. Pustiurile exterioare se înmulţesc în lume.”

Legat de Inelul lui Petru, Papa a amintit episodul evanghelic al pescuirii miraculoase, subliniind misiunea sa de pescar de oameni. „Sfinţii Părinţi”, a amintit Suveranul Pontif, „au dedicat un comentariu cu totul deosebit acestei misiuni speciale. Ei spun aşa: pentru peşte, creat pentru apă, e mortal să fie scos afară din mare. Este lipsit de elementul său vital pentru a servi ca hrană omului. Dar în misiunea pescarului de oameni se întâmplă contrariul. Noi oamenii trăim alienaţi, în apele sărate ale suferinţei şi ale morţii; într-o mare de obscuritate lipsită de lumină. Plasa evangheliei ne trage afară din apele morţii şi ne conduce la splendoarea luminii lui Dumnezeu, la adevărata viaţă.” Şi a continuat: „Pescarul de oameni, urmându-l pe Cristos, este necesar să-i conducă pe oameni în afara mării sărate cu toate alienările sale, spre tărâmul vieţii, spre lumina lui Dumnezeu.”

Papa Benedict a subliniat şi ideea unităţii care reiese din cele două simboluri abordate în predică. „Să facem tot posibilul pentru a străbate drumul spre unitatea pe care tu ai făgăduit-o. Să ne amintim de ea în rugăciunea adresată Domnului, ca nişte cerşetori: da, Doamne, aminteşte-ţi de făgăduinţa ta. Fă să fim un păstor şi o turmă! Nu permite ca mreaja ta să se rupă şi ajută-ne să fim slujitori ai unităţii!” La final, gândul noului Papă s-a întors la predecesorul său, care în 1978 spunea: „Nu vă temeţi, deschideţi, ba chiar deschideţi-i larg porţile lui Cristos!” Repetând apelul, Papa a încheiat cu următoarele cuvinte: „Aş vrea, cu mare forţă şi mare convingere, plecând de la experienţa unei îndelungate vieţi personale, să vă spun vouă, iubiţi tineri: nu vă temeţi de Cristos! El nu ia nimic, ci dăruieşte totul. Cine i se dăruieşte lui, primeşte însutit. Da, deschideţi, deschideţi-i larg porţile lui Cristos – şi veţi afla adevărata viaţă. Amin.”