Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat
28.04.2005, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia anunţă apariţia cărţii „Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat”, publicată în colecţia „Studii biblice” cu nr. 4. Acest studiu asupra pătimirii lui Isus a fost realizat de Jean Delumeau şi Gérard Billon şi tradus în limba română de Dan Burcea. Cartea apare în format 14×20, conţine 146 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 80.000 lei. Ea poate fi comandată şi prin Internet, de pe siturile Catholica.ro şi Ercis.ro.
Autorul cărţii scrie: „Figura lui Isus continuă, din fericire, să atragă mulţimile şi chiar simpatia unor oameni care nu sunt creştini. Succesul Bibliei rămâne nedezminţit. Or, pentru creştini, punctul culminant al Bibliei îl reprezintă pătimirea urmată de învierea lui Cristos. Aşa stând lucrurile, este firesc ca pătimirea să focalizeze întreaga atenţie. Pătimirea lui Cristos nu reprezintă, cu toate acestea, un lucru simplu! Bineînţeles, există aspectul istoric, aş spune aproape aspectul evenimentului. Şi nu trebuie să-l neglijăm. Pătimirea, e adevărat, nu ne este cunoscută decât prin intermediul celor patru Evanghelii. Textele lor concordă cu toate acestea în mare parte şi nu ne putem îndoi de verosimilitatea condamnării şi a supliciului pe care Isus l-a suferit. A vorbi despre acestea este, aşadar, un lucru cât se poate de legitim, că suntem sau nu credincioşi. Evangheliile sunt documente de care istoricii trebuie să ţină seama. Mai mult, faptul că Evangheliile şi descrierea pătimirii reprezintă elemente fundamentale ale credinţei creştine, ale convingerii şi pietăţii creştinilor constituie şi ele un fapt istoric şi nu există nici un motiv ca istoricii să refuze a lua în seamă această sursă. Ea există.”
„Primii creştini, care trăiau cu bucuria învierii lui Isus şi care au păstrat această bucurie mai multe secole, nu resimţeau nevoia să înfăţişeze pătimirea. Pentru ei, existase, desigur, un martiriu foarte dureros, dar acest martiriu deschisese calea speranţei, graţie învierii, şi, pentru mine, pătimirea lui Cristos nu are sens decât prin înviere. Actualmente, civilizaţia occidentală operează o focalizare către violenţă şi către rău. În aşa măsură încât disperarea contaminează întreaga filozofie, iar sadismul, toată mass-media. Trăim sub jugul unui pesimism care ne întunecă orizontul şi în faţa căruia noi, creştinii, trebuie să reacţionăm afirmând şi arătând că, la rândul său, şi binele există. Cred că supradimensionarea păcatului în raport cu iertarea înseamnă limitarea realităţii şi contrazicerea afirmaţiei sfântului Paul, care spune că `acolo unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul`. Mi se pare că trebuie să restabilim primatul iertării, pentru a reda speranţa contemporanilor noştri, dacă vrem să ne arătăm fideli adevăratului sens al pătimirii, care este acela al învierii.”
Şi tot Jean Delumeau spune în încheierea fragmentului oferit de editură: „Pentru a înţelege mai bine ceea ce spuneam mai sus, se cuvine, fără îndoială, să recitim pătimirea aşa cum ne este ea prezentată de Evanghelii, să înţelegem cadrul istoric, condiţiile reale în care s-a petrecut, înainte de a ne pune întrebarea dacă focalizarea asupra suferinţei supliciului lui Cristos înseamnă reabilitarea cu adevărat a evenimentului crucii.”
Comandă acum prin Internet: Pătimirea lui Isus. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.
