Să fim mereu deschişi şi docili la acţiunea Duhului Sfânt

15.05.2005, Vatican (Catholica) - După încheierea celebrării euharistice din Bazilica Sf. Petru, în cadrul căreia a conferit ordinul preoţiei la 21 de noi preoţi din dieceza de Roma, Papa Benedict al XVI-lea a salutat, de la fereastra biroului său din Vatican, mulţimea reunită în Piaţa Sf. Petru. Înainte de a se ruga împreună cu mulţimea rugăciunea mariană specifică timpului pascal „Regina Coeli”, Suveranul Pontif a rostit următoarele cuvinte:

Iubiţi fraţi şi surori!

În Bazilica Sf. Petru s-a încheiat de curând Celebrarea euharistică în timpul căreia am avut bucuria de a hirotoni 21 de noi preoţi. Este un eveniment care marchează un moment de creştere important pentru comunitatea noastră. De la slujitorii hirotoniţi, de fapt, ea primeşte viaţă, mai ales prin slujirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a Sacramentelor. Aceasta este, aşadar, o zi de sărbătoare pentru Biserica din Roma. Iar pentru preoţi nou-sfinţiţi, este în mod special sărbătoarea Rusaliile lor: acestora le reînnoiesc salutul meu şi mă rog ca Duhul Sfânt să însoţească mereu slujirea lor. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul noilor prezbiteri, şi ne rugăm pentru ca în Roma, precum şi în lumea întreagă, să se nască şi să se maturizeze numeroase şi sfinte vocaţii preoţeşti.

Fericita coincidenţă dintre Rusalii şi Hirotonirea sacerdotală mă invită să subliniez legătura indisolubilă care există, în Biserică, între Duh şi instituţie. Am atins acest subiect şi sâmbăta trecută, luând în posesie Tronul Episcopului Romei, la Sfântul Ioan din Lateran. Tronul şi Duhul sunt realităţi strâns unite, aşa cum sunt carisma şi slujirea consacrată. Fără Duhul Sfânt, Biserica s-ar reduce la o organizaţie pur omenească, împovărată de însăşi structurile sale. Dar, la rândul său, în planurile lui Dumnezeu Duhul se serveşte în mod obişnuit de mijlocirile omeneşti pentru a acţiona în istorie. Tocmai de aceea Cristos, care a constituit Biserica sa pe temelia Apostolilor strânşi în jurul lui Petru, a şi îmbogăţit-o cu darul Duhului său, pentru ca de-a lungul secolelor să o întărească (cf. In 14,16) şi să o călăuzească la adevărul întreg (cf. In 16,13). Fie ca comunitatea eclezială să poată rămâne mereu deschisă şi docilă la acţiunea Duhului Sfânt pentru a fi printre oameni semn credibil şi mijloc eficace al acţiunii lui Dumnezeu!

Încredinţăm această dorinţă mijlocirii Fecioarei Maria, pe care astăzi o contemplăm în misterul glorios al Rusaliilor. Duhul Sfânt, care la Nazaret a coborât asupra ei pentru a face din ea Mama Cuvântului întrupat (cf. Lc 1,35), a coborât astăzi asupra Bisericii ce se naşte reunită în jurul ei în Cenacol (cf. Fapte 1,14). Să o invocăm cu încredere pe Preasfânta Fecioară Maria, ca să ne dobândească o reînnoită revărsare a Duhului asupra Bisericii din zilele noastre.