Noile fericite, mărturisitoare exemplare ale iubirii lui Cristos
17.05.2005, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, Papa i-a primit pe pelerinii care au participat la ceremonia de sâmbătă de beatificare a Maicilor Ascension del Corazon de Jesus Nicol Goni şi Marianne Cope. „Mărturisitoare exemplare ale iubirii lui Cristos”, a spus Sfântul Părinte, „aceste două noi Fericite ne ajută să înţelegem mai bine semnificaţia şi valoarea vocaţiei noastre creştine.
Adresându-se în particular Surorilor Misionare Dominicane ale Rozariului, „care, urmând exemplul Fericitei fondatoare ne ajută să trăim, în vremurile noastre, spiritul Sfântului Dominic”, Papa Benedict a spus: „Ţineţi vie experienţa apropierii de Dumnezeu în viaţa misionară – `cât de aproape îl simt pe Dumnezeu`, spunea adesea Maica Ascension. Şi ţineţi viu spiritul de fraternitate din comunităţile voastre, fiind gata întotdeauna să mergeţi acolo unde Biserica are nevoie de voi, cu acelaşi spirit de pionierat cu care Maica Ascension a mers în ţinuturile sălbatice ale Vicariatului de Puerto Maldonado.” Sfântul Părinte i-a salutat apoi pe pelerinii din Vicariatul apostolic amintit şi din alte zone din Peru, „care au văzut rodul preţios al evanghelizării adevărate ajunsă la înflorire, cultivată cu o atenţie specială de mâini de femeie”. Papa i-a salutat de asemenea pe pelerinii din Navarre, regiunea spaniolă unde s-a născut fericita, şi din alte zone ale Spaniei.
Vorbind despre Fericita Marianne Cope, el a amintit cum „în 1862 ea a intrat în Congregaţia Surorilor Franciscane de Syracusa, unde ea a fost pătrunsă de spiritualitatea particulară a Sfântului Francisc de Assisi, dedicându-se cu toată inima operelor spirituale şi fizice de caritate.” După ce a amintit cum Maica Marianne Cope a acceptat invitaţia Episcopului de Honolulu, Hawaii, de a lucra alături de leproşi, Papa Benedict a spus: „Timp de 35 de ani, până la moartea ei în 1918, noua fericită şi-a dedicat viaţa iubirii şi slujirii leproşilor din insulele Maui şi Molokai. […] Fără îndoială, generozitatea Maicii Marianne a fost, omeneşte vorbind, exemplară. Bunele intenţii şi altruismul, singure, nu îi pot explica vocaţia. Doar perspectiva credinţei ne permite să îi înţelegem mărturia. Tot ceea ce a făcut a fost inspirat de iubirea ei pentru Domnul, pe care a transformat-o ca expresie în iubire pentru cei abandonaţi şi respinşi de societate în cel mai dur mod cu putinţă.”
