Papa la film. La un film despre Papa

20.05.2005, Vatican (Catholica) - Ieri seară, Sfântul Părinte a participat la vizionarea filmului „Karol un uomo diventato Papa” (Karol, un om care a devenit Papă), proiectat în Aula Paul al VI-lea în prezenţa a câtorva mii de persoane. Bazat pe un scenariu scris de jurnalistul italian Gian Franco Svidercoschi, filmul acoperă viaţa lui Karol Wojtyla până la alegerea ca Episcop al Romei. Într-un discurs care a urmat filmului, Papa Benedict al XVI-lea a spus că prima parte a filmului „subliniază ce s-a întâmplat în Polonia pe vremea ocupaţiei naziste”, după care s-a referit la „represaliile suferite de poporul polonez şi la genocidul la care au fost supuşi evreii. Aceste crime atroce demonstrează răul conţinut în ideologia nazistă. Zdruncinat de atâta durere şi de atâta violenţă, tânărul Karol se hotărăşte să îşi transforme propria viaţă, răspunzând la chemarea divină la preoţie”.

Papa Benedict al XVI-lea a mai spus că filmul conţine scene care, „în cruzimea lor, provoacă în spectatori un sentiment instinctiv de oroare, făcându-i să reflecteze în profunzime asupra nedreptăţii care poate să fie ascunsă în sufletul omului. În acelaşi timp, evocând astfel de aberaţii, filmul naşte în spectatorii de bună credinţă un angajament să facă tot ce le stă în putinţă pentru ca astfel de acte barbare să nu se mai repete.” Sfântul Părinte a continuat: „8 mai 1945 a marcat sfârşitul acestei imense tragedii care a adus distrugeri şi moartea în Europa şi în lume la un nivel care nu mai fusese cunoscut până atunci. […] De fiecare dată când o ideologie totalitară zdrobeşte omul, întreaga omenire este în pericol.”

„Amintirile nu trebuie să devină mai vagi odată cu trecerea timpului”, a spus Papa, „ci trebuie să rămână ca o lecţie pentru noi şi pentru generaţiile viitoare. Avem datoria să ne amintim nouă şi celorlalţi, în special tinerilor, ce forme de violenţă fără precedent se dezvoltă atunci când apare dispreţul pentru fiinţele umane şi violarea drepturilor lor.” Cum am putea, s-a întrebat Papa, să nu vedem „un plan divin providenţial în faptul că pe Scaunul lui Petru un Papă polonez este urmat de un cetăţean german, acolo unde regimul nazist s-a afirmat cu o deosebită virulenţă, înainte de atacarea vecinilor, a Poloniei în special? Ambii Papi, în tinereţile lor – deşi în tabere diferite şi în situaţii diferite – au fost obligaţi să trăiască barbarismul celui de-al doilea război mondial şi violenţa fără de sens a omului împotriva omului, a popoarelor împotriva popoarelor.”

Papa a subliniat că „nimic nu poate merge mai bine în lume dacă răul nu este învins; iar răul poate fi învins doar prin iertare. Fie ca împreuna şi sincera condamnare a nazismului şi a comunismului ateist să fie spre angajamentul tuturor la construirea reconcilierii şi păcii, pe fundamentul iertării”. Înainte de proiecţie, Papa Benedict a participat la o ceremonie în cadrul căreia fratele său, Mons. Georg Ratzinger, a fost decorat de Helmut Turk, ambasadorul austriac la Sfântul Scaun, cu „Osterreichisches Ehrenkreuz fur Wissenschaft und Kunst, Erste Klasse”. Medalia i-a fost acordată la 7 decembrie 2004 de Heinz Fischer, preşedintele Austriei, pentru legăturile sale culturale şi preoţeşti cu această ţară.